Ca amator de plimbări cu transportul în comun nu mă miră că biletele și abonamentele de autobuz s-au scumpit cu vreo 20% în orașul meu preferat. După cum nu mă miră că singura explicație a scumpirii este inflația și-atât. O administrație fără opoziție reală nici n-are nevoie să fie transparentă, că oricum alegătorul înjură un minut și după aia uită și votează la fel.
Ca viitor fost cetățean al Geției o să-mi cer scuze dacă nu mă simt deloc speriat de gașca aia de dacopați care chipurile voiau să dea lovitură de stat între două recepții la ambasada rușilor. Dimpotrivă, când văd avalanșa de articole care ne arată cât de periculos era grupul generalului centenar fost comunist și fost peremist, ale cărui cărți îmi plăceau în copilărie, mi se pare că, în fața unor pericole reale, cineva a zis să facă mișto de noi și ne-a aruncat o momeală, să ne simțim apărați de statul care plătește salarii de 14000 de euro pe lună pentru șefa de la stadioane.
Ca român european sunt bucuros că țara mea tocmai a depășit suta de miliarde de euro primiți de la Uniunea Europeană. Cititorii mei, cel puțin la fel de inteligenți ca mine, știu cum să folosească această informație.
Ca om care-a stat la coadă să voteze contra lui nu mă miră că Victor Ponta candidează din nou. Și că promite că-l demite pe Marcel Ciolacu din funcția de prim-ministru dacă ajunge la Cotroceni. Adică fix pe omul care l-a adus înapoi în Parlament și l-a pus și consilier la guvern.
Ca fost antenist am râs atunci când am aflat că Dan Voiculescu a fost acuzat de inculpat că e omul lui Soros. Asta după ani de zile în care mogulul de presă s-a tot luptat cu același Soros. E reconfortant să vezi cum se luptă anteniștii și extremiștii pentru eticheta de antisoroșiști, despre care, dacă ieși pe stradă, cu greu găsești pe cineva care să poată înțelege vreo ceva.
Ca om uneori pragmatic mă așteptam ca, după ce Donald și JD l-au făcut cu ou și cu oțet pe Volodimir și ulterior i-au și tăiat ajutorul militar și accesul la informații, liderul de la Kiev să-și schimbe poziția mai aproape de cea a ghiocelului, scriindu-i președintelui american că e gata să semneze marele tratat cu mineralele, sub conducerea acestuia, firește. Iar stăpânul Americii s-a calmat. Pentru că la el nu merge decât cu capul plecat. Sau, pe românește, “Da, șefu’!”.
Ca telespectator care urmărește serialul Povestea Slujitoarei nu mă miră că secretarul de stat american Marco Rubio a apărut la televiziunea prietenă a actualei puteri de la Washington cu o cruce de cenușă pe frunte, cu ocazia Miercurii Cenușii, mare sărbătoare catolică.
Ca amator de istorie m-a amuzat când am aflat că ministerul apărării american vrea să elimine din arhive toate pozele cu bombardierul care-a lansat prima bombă atomică. Ați ghicit de ce, nu? Pentru că se chema Enola Gay.
Ca anglofil și francofil, mă surprinde și nu prea că Nigel Farage e de acord cu prim-ministrul Starmer când acesta condamnă agresiunea lui Putin în Ucraina, iar Marine Le Pen îl critică pe Donald Trump că nu le mai dă arme ucrainenilor. Poate pentru că la ei până și extremiștii au o urmă de patriotism real, nu ca rusofilii noștri care se dau mari suveraniști.
Ca vaccinist convins nu mă miră că Robert Kennedy, antivaxxerul numit ministru al sănătății în țara lui, tocmai a făcut apel la vaccinarea contra rujeolei. Ce repede se schimbă propaganda în fața realității, nu-i așa?
Ca fan al seriei Fundația mă miră că Elon Musk și-a botezat copilul nr. 14 Seldon. Și asta pentru că el s-ar dori nu un om de știință care vrea să salveze lumea, ci un fel de Demerzel, robotul care s-o conducă permanent.
Ca pasionat de Premier League nu mă surprinde că Chelsea a ajuns echipa cu cele mai mari cheltuieli din fotbalul european din toate timpurile, cu 1,65 de miliarde de euro investiți în transferuri anul trecut. Pe locul doi se află una din echipele mele preferate, Manchester United, cu 1,42 miliarde de euro, record pentru 2023. Având în vedere că londonezii n-au mai văzut un trofeu de ani buni și prestează în Europa prin Conference League, iar diavolii roșii sunt mai aproape de zona retrogradării decât de titlu, aș îndrăzni să observ că-ți trebuie mai mult decât bani pentru succes în fotbalul actual.