Ca om care o să-și ia o pensie mizerabilă de la statul român, în principal pentru că salariile din presă erau și proaste, și la negru, unele, nu mă miră că diversele categorii privilegiate din societate protestează contra măsurilor prin care guvernul vrea să le facă un pic mai egale cu restul cetățenilor. Depinde cât de hotărât este domnul Bolojan să facă ce trebuie și cât de mare e susținerea sa politică. Părerea mea este că unele măsuri, cele care nu-i afectează serios pe românii cu adevărat importanți, vor fi adoptate, iar altele, care i-ar lovi pe privilegiații din instituțiile statului, vor fi diluate până la nivelul unei reforme cosmetice. Pentru că statul român fără cetățeni mai egali ca ceilalți n-ar mai fi același. S-ar transforma într-o lume normală și un pic mai corectă.
Ca suporter de fotbal m-am bucurat că FC Argeș a bătut din nou, de data asta pe campioana FCSB. A urcat pe locul 6, dar cel mai mult mi-a plăcut când l-am auzit pe Gigi Becali dând vina ba pe diavoli, ba pe religia unora dintre jucători, ba pe lipsa lor de bărbăție. Bine, la un moment dat, plin de năduf, a spus ceva de genul “să te bată până și Argeșul?”. Acum noi știm că Argeșul din ultimii ani n-a contat în fotbalul românesc, dar sunt destul de bătrân ca să-mi amintesc meciuri câștigate de alb-violeți cu granzii campionatului, inclusiv Steaua, chiar în Ghencea.
Iar ca suporter de baschet, dacă aș fi weekendul ăsta la Pitești, n-aș rata Ediția a 9-a a Memorialului Georgel Ziguli. Pentru că memoria singurului om care-a adus un titlu național de baschet seniori la Pitești merită. Și pentru că merită să-i vezi cum joacă pe cei de la Voluntari, Brașov, Craiova și, desigur, din orașul gazdă.
Ca admirator al trupei Tentații am aflat cu tristețe că vocalul a decis să plece. Păcat, Paul avea voce plăcută și distinctă. Pentru a-l înlocui, restul trupei apelează la prietenii de pe net să dea de veste. Ceea ce fac și eu, pentru că altfel nu pot ajuta, dat fiind că am doar ureche muzicală și o singură apariție la tv, în mileniul trecut.
Ca român care trăiește în afara țării sale de origine am aflat cu tristețe, dar nu cu surprindere, de bătaia dintre muncitorii nepalezi și cei români de la o fabrică din Baia Mare. După care am fost de-a dreptul indignat de faza cu tipul ăla care s-a filmat în timp ce făcea marea faptă de a-l lovi pe un nepalez care livra mâncare, pretinzând că acela ar fi invadator. Unii spun că ar fi făcături menite să discrediteze mișcarea suveranistă (de parcă ar avea nevoie de așa ceva, la cât de penibilă este). Eu însă, după multe vizite făcute anul ăsta în patria mumă, mă așteptam la așa ceva, pentru că sunt destui concetățeni care nu văd cu ochi buni prezența muncitorilor străini. A ajuns și la noi sindromul Brexit.
Ca om care respinge orice ideologie extremistă, ajungând chiar și la unfriend instantaneu, nu mă miră că 59 la sută dintre români consideră că legionarii nu au fost o organizație criminală. Păi propaganda rusă, cea mai eficientă armă a lui Putin, a stat degeaba în ultimii ani? Bine, aici contribuția cea mai mare o are statul român, care nu poate și dă senzația că nici nu vrea să accepte că acum o sută de ani au existat niște descreierați care omorau prim-miniștri și voiau să arunce total țara în aer.
Ca fost militar în termen am aflat cu amuzament de la fostul meu coechipier de baschet, ajuns ministru al apărării, că același stat român oferă 2000-3000 de lei pe lună ca să-i atragă pe tineri în armată, pe fondul amenințării rusești. Adică de vreo cinci ori mai puțin decât nemții, care și ei au o problemă cu atractivitatea serviciului militar. De aceea mă gândesc că domnul Moșteanu va fi nevoit, curând, să suplimenteze oferta. Fie cu bani, fie cu păcănele amenajate în cadrul unităților militare.
Ca rezident belgian am aflat cu surprindere că oamenii muncii de pe aceste meleaguri sunt cei care pierd cel mai mult timp pe drumul spre serviciu, adică vreo oră. Peste nemți, peste britanici și chiar și peste români. Ce bine că eu merg doar cu transportul în comun la muncă…
Ca fost ziarist nu mă surprinde că războiul israelienilor cu palestinienii seamănă din ce în ce mai mult cu agresiunea rușilor asupra Ucrainei. Și oamenii lui Netanyahu atacă spitale și omoară civili, după care spun că au greșit. Din păcate, israelienii i-au depășit pe ruși la numărul de jurnaliști lichidați, aproape 200. Pentru că, într-un asemenea conflict, adevărul trebuie să iasă cât mai greu la iveală.
Ca fost admirator al Americii am aflat cu ușurare că un tip care a aruncat cu un sandwich într-unul din agenții federali care au intervenit pe străzile din DC, chipurile pentru a lupta contra infracționalității care este la nivel minim în ultimii 30 de ani, nu va plăti cu ani grei de închisoare această faptă îndrăzneață. Și asta pentru că judecătorii au refuzat cererea procurorilor de a-l trimite în judecată. După care omul a devenit simbolul rezistenței oamenilor normali la cap în fața presiunii statului MAGA, protestatarii având adesea sandwich-uri pe care le arată forțelor de ordine.
Și tot la americani, agenții de imigrație i-au reținut pe doi pompieri tocmai când stingeau un incendiu. Erau, chipurile, imigranți ilegali, deși se știe că statul american te caută peste tot înainte să te angajeze. Cu ocazia asta am văzu că în Statele MAGA ale Americii poți să arzi liniștit, că prioritatea nu e stingerea incendiului, ci deportarea celor care se luptă cu el.
Ca utilizator de transport în comun urmăresc cu plăcere campania pe care englezii o fac ca să atragă atenția călătorilor că ar trebui să-și pună căști când ascultă ceva pe telefon. O campanie similară o au și bruxelezii, loc în care, de obicei, nu mă prea afectează zgomotul exterior, pentru că am deja căști. Oare sunt prea optimist dacă aștept o campanie similară și în România?