Zilele astea are loc Festivalul Internațional de Folclor Carpați, care a ajuns la ediția 39. Pe când eram ziarist, am tot scris pe tema asta, dar n-am participat decât la paradele delegațiilor străine, care mi s-au părut mereu cea mai interesantă parte. Așa că poate merită să mergeți azi prin centrul Mioveniului și mâine pe strada mare din Pitești, de la ora 18, ca să vedeți ținute și obiceiuri din țări precum Georgia, Columbia sau Letonia.
FC Argeș își prezintă lotul pentru viitorul sezon duminica asta, de la ora 19h00, la Teatrul de Vară din Parcul Ștrand. Poate trec pe acolo să-mi iau un tricou nou de purtat în fața televizorului. Că la un meci al alb-violeților mai ajung doar pe noul stadion, când o fi el gata.
Dacia și-a lansat noul model, numit Striker. Este cea mai mare Dacie din actuala gamă, cu lungime de 4620 mm. Arată destul de bine, iar la interior și exterior are câteva chestii drăguțe, precum panou de bord cu afișaj 3D și deschidere automată a portbagajului. Și nu, nu e fabricată la Pitești, ci în Turcia. Costă 25k euro, și nu-mi dau seama dacă merită banii. Vom vedea din toamnă, când va fi pusă în vânzare.
Litoralul bulgăresc, de unde scriu aceste rânduri, este ținta unei campanii susținute de controale ale fiscului din țara vecină și prietenă. Și asta nu neapărat pentru că unele prețuri au explodat, după intrarea în zona euro, ci pentru că mulți comercianți vând chestii la negru. Așadar, dacă întâlniți prețuri nesimțite, de genul 18 euro felia de tort la Sozopol, s-ar putea să fie doar lăcomie capitalistă, care nu este pedepsită de lege, ci, eventual, doar de piață.
Apropo de Bulgaria, coloana sonoră a scurtului meu sejur aici este colaborarea dintre o artistă locală, Gergana Dimitrova, și Lisa Gerrard de la Dead Can Dance, pe care mi-a recomandat-o un prieten care știe muzică bună. Este vorba de un album scurt, apărut în mai, de numai 35 de minute, intitulat Sun and Moon, dar care ar putea foarte ușor să treacă drept o realizare de excepție a celebrei trupe pe care-o ascult de mai bine de trei decenii. Lipsește vocea de excepție a lui Brendan Perry, dar e prezentă muzica populară bulgărească, una dintre cele mai interesante pe care le-am ascultat vreodată.
Una dintre trupele mele preferate a scos recent un album senzațional, urmaș de drept al favoritului meu de la ei, Hermitage. Moonspell a așteptat 5 ani, dar tot acest timp se justifică prin fiecare notă de pe Far from God. Am deja și o parte preferată, adică intro-ul la Biblical. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place și restul celor 42 de minute de gotic mai puțin agresiv, cu voce mai degrabă calmă, care dă naștere la melodicitate și un pic de meditație. Programul meu din această vară nu-mi permite să-i prind, dar dacă aveți drum pe la Câmpulung, la Posada, pe 28 ale lunii viitoare, nu-i ratați.
Tot la capitolul muzică, U2 a scos o piesă nouă, care se cheamă Street of Dreams. Clipul a fost filmat pe undeva prin Mexico City, ceea ce explică și partea hispanică a versurilor care se doresc a fi mobilizatoare, în stilul deja militant al trupei lui Bono. Dar eu unul n-am fost prea impresionat, după cum n-am prea fost mișcat de nimic din ceea ce au scos irlandezii în ultima vreme. Dar un concert cu ei aș mai presta.
Time Out spune, după ce a întrebat vreo 24k de oameni, ca orașul cel mai fericit din lume este, anul ăsta, Bath. Da, din Anglia, țară care nu este cunoscută pentru pozitivismul locuitorilor săi. Ca fost vizitator al respectivului oraș, tind să fiu de acord cu concluzia cunoscutului site de turism. Chiar dacă n-am prea prins momente însorite pe-acolo, mie Bath mi-a dat impresia unui loc frumos și primitor. Și asta nu numai datorită decorurilor celebrului serial Bridgerton și a urmelor romanelor lui Jane Austen. Ca să nu mai vorbim de cele mai vechi băi romane, de unde vine și numele localității.
Luna trecută a fost cea mai caldă lună iunie din istorie în Europa de vest, spun datele Copernicus. Care nu mă surprind, după recordurile din Belgia. Norocul meu că am aer condiționat, ceea ce nu se poate spune despre cei mai mulți dintre rezidenții părții de lume în care trăiesc. Care au ajuns să-și ia camere la hotel pentru că nu puteau suporta căldura din casele proiectate pentru alte vremuri. Poate situația asta îi va convinge pe unii să nu mai voteze extremiști care neagă schimbările și deci nu fac nimic pentru adaptarea lumii noastre la noua realitate meteorologică.
Nigel Farage și-a anunțat demisia din Parlamentul UK. Nu vă grăbiți să vă bucurați, pentru că arhitectul Brexitului a anunțat că va candida din nou pentru aceeași poziție, spunând că dacă va câștiga din nou se cheamă că alegătorii lui nu cred în ilegalitatea tranzacțiilor sale financiare, care l-au făcut mai bogat cu milioane de lire în timp ce plânge cu lacrimi de crocodil pe umărul britanicilor care sunt mai săraci și din cauza lui. Iar șansele lui sunt maxime, pentru că singurul contracandidat este un personaj satiric numit Count Binface, de fapt un umorist britanic care a tot candidat, în semn de protest, contra mai multor politicieni importanți și controversați din Regat, printre care Boris Johnson sau Rishi Sunak
Apropo de extremiști în relații complicate cu legea. Marine Le Pen a fost condamnată la închisoare pentru folosirea ilegală a fondurilor Parlamentului European pentru plata colegilor de partid. Dar, pentru că pedeapsa e cu suspendare, șefa extremiștilor francezi a anunțat că va candida la președinție. Dacă va câștiga, și toate sondajele spun asta, Franța se va alătura clubului select și foarte restrâns al țărilor conduse de infractori dovediți, precum US.
De cealaltă parte a frontierei, spaniolii vor demola mai multe monumente din epoca lui Franco, inclusiv unul dedicat liderilor legionari români Ion Moța și Vasile Marin, morți în războiul civil de-acum 90 de ani. E o decizie pe care-o înțeleg și o susțin, pentru că eu cred că urmele tuturor ideologiilor criminale ar trebui eliminate. Deși sunt convins că demolarea monumentelor franchiste a prins un avânt mai serios și datorită faptului că la putere se află socialiștii.
La CM de fotbal, cel mai bun jucător al echipei US a fost iertat (premieră mondială, apropo) de suspendarea primită în urma cartonașului roșu pe care l-a luat în meciul cu Bosnia, ceea ce a dat naștere la o grămadă de reacții, cele mai multe din afara fotbalului. Astfel, Folarin Balogun a putut juca în optimi contra Belgiei, dar asta n-a făcut decât să-i motiveze și mai mult pe diavolii roșii, susținuți, moral, de restul lumii care nu-și dorea să vadă și fotbalul confiscat de MAGA. Rezultatul din teren a fost 4-1 pentru belgieni, iar cel din afara lui o mare umilință pentru FIFA, care-a luat decizia anulării cartonașului roșu în mod netransparent, dând naștere la suspiciuni de corupție și politizare a fotbalului. Dar umilința cea mai mare a fost pentru conducerea politică a gazdelor, care acum nu mai poate profita propagandistic de sportul care ne place. Ceea ce mi-a amintit cu plăcere de un film, evident american, intitulat Drumul spre victorie. În care echipa prizonierilor aliați bate echipa națională a Germaniei naziste, în ciuda tuturor mizeriilor acesteia.