Ca cetățean care așteaptă cu sufletul la gură să vină la Pitești din Vest doar pe autostradă nu mă surprinde că, în timp ce autoritățile se tot laudă că dau drumul la o parte din tronsonul spre Curtea de Argeș anul ăsta, lotul 2 al autostrăzii spre Sibiu tocmai a ajuns să coste cu un miliard de lei mai mult. Toate se scumpesc, mai ales într-o țară care are mari șanse să câștige campionatul european de inflație. Iar aici nu turcul plătește. Dimpotrivă, că noi l-am angajat pe turc să ne facă autostrada, că probabil părea mai ieftin.
Ca fost tânăr ziarist piteștean, mi-ar fi plăcut să particip la lansarea cărții scrise de Gheorghe Smeoreanu despre viitorul fostei mele meserii. Dincolo de reținerile mele vizavi de autor, nu pot contesta că inventatorul Curierului Zilei a făcut școală de jurnalism pe oriunde a condus redacții. Iar presa argeșeană de astăzi îi datorează mult din chipul pe care-l are. Tocmai de aceea cred că e bine că a făcut un asemenea demers care să-i ajute pe tinerii care fac sau vor face această meserie deloc simplă într-un județ roșu.
Ca vizitator frecvent, pe vremuri, al uzinei de la Mioveni, sunt bucuros că, pentru prima dată în istorie, o mașină românească este în finala European Car of the Year. Pentru că și eu cred că Duster-ul merită, poate nu neapărat pentru ce oferă noua versiune, ci pentru întreaga sa istorie. Este modelul care a scos Dacia în lume cu adevărat și care i-a impresionat pe mulți specialiști, inclusiv pe cei de la Top Gear. Și are vânzări bune, chiar și acum, când marii producători de pe continent suferă din motive chinezești.
Ca cetățean român cât de cât informat nu mă miră că fostul premier Cîțu a dat din casă și a recunoscut că actuala, și cel mai probabil viitoarea coaliție PNL-PSD nu a apărut ca urmare a începerii invaziei Rusiei în Ucraina, ci pentru că onor încă președintele nostru se temea să nu fie suspendat. Pentru un cetățean dedulcit la greu la avantajele foncției de la stat, este extrem de plauzibil. Pe de altă parte, stând strâmb și judecând drept, ca președinte al României ori te pui bine cu majoritatea guvernamentală, tocmai ca să nu te suspende, ori te lupți cu ea, ca Traian Băsescu, și o duci din suspendare în suspendare.
Ca fost votant al PNL, nu m-a surprins că, în timp ce actualul președinte al partidului, domnul Ciucă, critică la greu partidele pro-putiniste AUR și SOS, la Slatina colegul său, primarul de origine italiană, face majoritate tocmai cu extremiștii din formațiunea cu nume de metal prețios. Diferențele dintre politica de la centru și cea locală sunt vizibile inclusiv la Pitești, acolo unde PNL este opozantul cel mai vocal al PSD, partid cu care peneliștii guvernează fără nicio problemă la centru.
Ca fost pionier și utecist, nu mă surprinde că domnul Simion, candidat cu șanse la turul doi al prezidențialelor, a spus că fostul dictator Ceaușescu era mai bun decât actualul președinte Iohannis. Fostul șef de galerie știe că jumătate din populația patriei îl regretă într-un fel sau altul pe Ceașcă. Iar orice formațiune extremistă are nostalgii totalitare, inclusiv cu privire la comunism. Aviz amatorilor de case ieftine și propagandă putinistă și mai ieftină din partea AUR.
Ca om care și-a luat ani buni salariu din România mă mir că domnul Ciolacu, candidat care intră sigur în turul doi la prezidențiale, s-a lăudat că țara noastră a ajuns la nivel de salarizare ca în alte țări europene. Pentru că om fi noi, la nivel de salariu mediu, peste Grecia, Ungaria și Bulgaria, statistic vorbind, dar niciun politician aflat la putere nu suflă o vorbă despre diferențele însemnate între zone, că una e să trăiești în zona Capitalei și alta în județul unde s-a născut tatăl meu. Pentru că salariul mediu lunar din Vrancea este de 3344 de lei, cu un pic peste jumătate din cel mediu din București-Ilfov, adică 6053 de lei.
Ca șofer care, de voie, dar mai ales de nevoie, tranzitează Austria, nu sunt surprins că un tip din orașul de unde provine tatăl meu și-am petrecut și eu câțiva ani și-a luat 400 de euro amendă pentru că n-a plătit taxa de autostradă din țara care nu ne vrea în Schengen. La ei justiția s-o mișca ea mai încet, dar se mișcă. Drept pentru care mai bine dai câteva zeci de euro când treci pe la ei decât câteva sute pentru că te-ai zgârcit, precum focșăneanul de care povestesc. Mai ales că, de vreo doi ani, austriecii s-au modernizat și ei și te lasă să plătești din vreme, online, fără să mai fie nevoie să pui stickerul pe parbriz.
Ca licențiat în engleză, m-a surprins în mod plăcut modul în care vicepreședintele român desemnat al Comisiei Europene a folosit limba cu pricina în cadrul audierilor din Parlamentul European. De fapt, comparând-o cu prestațiile similare ale foștilor comisari europeni români, aș îndrăzni să spun că doamna Mînzatu vorbește chiar bine engleza. Poate și pentru că are experiență în zona fondurilor europene, unde a lucrat cu parteneri din diverse țări. Sau poate pentru că a studiat bine și a mai și exersat. Una peste alta, este reconfortant când aud un politician român că prestează bine o limbă străină. Că nu se întâmplă prea des.
Ca fiu de profesor de specialitate, sunt mândru că România este pe locul 12 în lume la cunoștințele de limbă engleză. Belgia, sediu al numeroase instituții internaționale, în a cărei capitală limba cea mai vorbită este cea a marelui Will, e imediat sub noi. Pentru asta trebuie să le mulțumim profilor noștri de engleză, și mai ales celor care au predat limba respectivă izolați în România ceaușistă, cu acces aproape inexistent la resurse educaționale. Cât despre vizitat vreo țară de limbă engleză în acele timpuri, ca să vezi cum vorbesc nativii la ei acasă, nici vorbă.
Ca om care a cunoscut mult prea mulți primari nu mă miră că la Baia de Aramă edilul mai prestează și ca lăutar, după program. După cum știm cu toții, alegerile din patria mumă nu se câștigă cu muzică clasică, așa că domnul cu pricina s-o fi decis să elimine intermediarul din relația extrem de profitabilă dintre lăutari și politicieni. În fine, ar mai fi un mic amănunt, și anume că nu poți avea un alt job, primar fiind, decât dacă ești cadru didactic/universitar. Dar presupun că primarul cu pricina poate oricum pretinde că face educație prin lăutărie, și scapă cu mandatul curat.
Ca suporter de canapea al echipei naționale de fotbal masculin (că la stadion merg mai rar, inclusiv pe motiv de iubire nețărmurită pentru ultrași) m-a enervat și pe mine faza cu kosovarii care au plecat de pe teren înainte să se termine meciul pe care nu l-au putut câștiga. E drept că și unii membri ai galeriilor de la noi le-au dat pretextul, strigându-le chestii care ii enervează, dar a fost clar că jucătorii micuțului stat pe care România nu-l recunoaște, de altfel, au vrut să forțeze trei puncte la masa verde. Probabil că nu le va ieși, dar mă gândesc că, poate, organismele de fotbal, de obicei foarte obediente factorului politic, ar putea decide să nu mai impună partide dintre state care nu se recunosc oficial.
Ca pasionat de istorie care știe că aceasta are prostul obicei de a se repeta nu mă surprinde că, imediat după victoria lui Donald Trump, unii americani de culoare au primit telefoane în care li se spunea să se pregătească să fie sclavi pe plantație. Sau că un luptător UFC ar fi spus, după încă o înfrângere a unei femei în lupta pentru Casa Albă, că de fapt reprezentantele sexului frumos ar fi “doar pentru sex”. Iar ca tată de școlar, sunt foarte bucuros că fii-mea nu studiază în Florida, acolo unde cărțile sunt interzise cu sutele. Într-unul dintre cele mai republicane state copiii n-au voie, de exemplu, să citească una dintre cărțile care mie unul mi-au bucurat copilăria din România comunistă, Aventurile lui Tom Sawyer, a lui Mark Twain. Bine, sunt interzise și cărți care ar putea fi premonitorii pentru America trumpistă, precum Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood. Land of the free, da?
Ca om care toată viața lui a studiat și a lucrat mai mult cu femei decât cu bărbați nu mă surprinde deloc că dictatorul din Belarus a spus că trebuie să fii bărbat ca să fii președinte. Poate misoginismul lui o avea legătură cu faptul că n-a demonstrat nici până acum că a învins-o în alegerile trecute pe opozanta Sviatlana Tsikhanouskaya. Sau poate că o minte de lider autoritar nu poate concepe egalitatea între bărbați și femei. Și de asta mă bucur că trăiesc într-o lume unde poți avea și lideri femei buni, precum Maia Sandu, și catastrofali, precum Viorica Dăncilă. La fel cum lumea are și ea lideri masculini de valoare, precum primul ministru polonez Donald Tusk, sau slabi, precum propriul nostru președinte, Klaus Iohannis.
Ca utilizator de Facebook care nu mai e tânăr m-a surprins în mod plăcut că oamenii de știință au descoperit că utilizarea rețelelor sociale poate preveni și reduce depresia în rândul persoanelor vârstnice. Dar, după ce m-am gândit mai mult, mi s-a părut o evoluție normală, pentru că, după o anumită vârstă, ți-e mai greu să ai o viață socială normală, pentru că nu mai poți ieși așa de des din motive medicale sau legate de anii pe care-i ai. Drept pentru care rețelele sociale țin locul interacțiunilor reale, cu mai mult sau mai puțin succes. Dar măcar e ceva în lupta celor mai vârstnici dintre noi cu singurătatea, care duce adesea la depresie.
Ca fost și, poate, viitor vizitator al Disneyland-ului, nu mă surprinde că administratorii celebrului parc de distracții de lângă Paris au impus o taxă de 21 de euro pentru fiecare persoană care vrea să vadă momentul cel mai așteptat al fiecărei zile de acolo, parada personajelor, din locurile cele mai bune. Disneyland este doar o mașină de făcut bani în special pe seama părinților, iar prețurile cresc de la an la an pentru că există și va exista mereu public disponibil să plătească.