Ca fost ziarist care-a încurcat cândva numărul de ani de la atestarea documentară a Piteștiului, spre distracția colegilor de redacție, mi-ar fi plăcut să ajung weekendul acesta acolo. Nu neapărat pentru festivitățile legate de zilele orașului, ci pentru concertele cu Iris și Direcția 5 și pentru show-ul de lasere.
Ca român căruia îi place lumea civilizată m-am bucurat și eu de alegerea lui Nicușor Dan în cea mai înaltă funcție din stat. Mă așteptam să câștige, dar nu la o asemenea diferență, semn că totuși avem mai mulți alegători raționali decât iraționali. În continuare mi-ar plăcea să fiu surprins și de evoluția postelectorală a patriei, cu partide devenite responsabile și guvernare axată pe păstrarea prosperității, dar optimismul meu are limite. Cu alte cuvinte, dacă nu ne retrogradează firmele de rating și bugetul mai are bani de pensii și salarii, o voi considera o minune autentică.
Ca alegător care și-a ales președintele în mod logic și normal nu mă miră că susținătorii taberei pierzătoare se comportă, unii dintre ei, fix invers. Unii își distrug pașapoartele, iar cineva chiar și-a aruncat televizorul. Mă rog, astea sunt gesturi mai mult demonstrative, că nimeni nu poate verifica dacă pașapoartele nu erau deja expirate. Dar chiar dacă sunt valabile, votul diasporei pentru Simion/Georgescu a demonstrat deja predilecția unora către masochism. Iar omul cu televizorul oricum nu avea nevoie de el ca să-l mintă, pentru că rețelele sociale sunt de mii de ori mai nocive decât canale precum Realitatea sau România TV.
Ca microbist care are gusturi diferite de ale unor fotbaliști nu mă miră că, chiar în ziua când sărbătoreau câștigarea ligii secunde, jucătorii de la FC Argeș ne-au jignit pe noi, cei care am îndrăznit să votăm cu Nicușor Dan. Și că ne-au urat să ne cadă unghiile sau să le mâncăm mucii. Și că au boală pe moldoveni, atitudine pe care eu am tot întâlnit-o în Pitești, și nu numai la meciurile de fotbal. Dar m-a surprins plăcut reacția conducerii clubului, care vrea să le taie primele de promovare și să-i trimită la cursuri de comportament pe rețelele sociale. Care cursuri ar trebui, dom’ ministru David, să fie predate în fiecare școală, de la primară până la facultate.
Ca om care nu are cine știe ce talente m-am bucurat că emisiunea de specialitate de la Pro a fost câștigată de o fată cu care mă pot mândri că am ceva în comun. Suntem amândoi născuți la Tecuci. Eu am ajuns departe la propriu, ea va ajunge, cu contorsionismul ei, departe și la figurat.
Ca vizitator ocazional al stadionului Anderlecht din Bruxelles nu m-a surprins foarte tare când am aflat că poliția belgiană a pus microfoane acolo pentru a afla ce discută chinezii de la Huawei cu europarlamentarii care le făceau lobby. Multe afaceri, mai mult sau mai puțin legale, se fac în asemenea locuri publice, unde aglomerația inerentă te face mai puțin vizibil. Mă rog, și dacă zona unde stau eu de obicei pe stadion (nu loja, firește, că n-am bani de aruncat) ar fi fost monitorizată, n-ar prea avea ce alege, că eu sunt genul de suporter mai degrabă reținut și la vorbă și la faptă.
Ca fost și actual student nu mă miră că cea mai bună universitate din lume a primit interzis de la conducerea de partid și de stat la studenți străini. Harvard a îndrăznit să-i spună niet lui Donald Trump și plătește prețul. Bine,între timp justiția din State a blocat ordinul de la Casa Albă, dar lumea universitară presupun că e deja în alertă, ceea ce mă face să speculez că studenții străini care nu mai sunt siguri de locul de la Harvard probabil vor evita și restul universităților americane, preferând fie UK, fie UE. Avantaj pentru bătrânul continent, care se va îmbogăți cu zeci și zeci de mii de minți extraordinare în fiecare an. Mulțumim, Donald, continuă așa!
Ca pământean care-și dorea, cândva, să se fi născut în America nu mă miră că actualul președinte al US s-a enervat pe Bruce Springsteen pentru că a îndrăznit să-l critice. Și nici că l-a amenințat voalat că-i va face probleme la întoarcerea în țară. Dat fiind că adeziunea la ideile MAGA și aprecierea față de Donald Trump sunt criterii de intrare în State, probabil nu mai e mult până când critica la adresa liderului de la Casa Albă va ajunge delict federal.
Ca amator de muzică, nu m-a surprins prea tare victoria Austriei la Euroviziune. Că doar nu era să câștige Israel, cu o piesă care-a sunat bine, cântată de o supraviețuitoare a masacrului de la Festivalul Nova, acolo unde, pe 7 octombrie 2023, teroriștii Hamas au ucis o grămadă de oameni nevinovați. Dacă evenimentul live cel mai urmărit din lume ar fi fost strict muzical, aș fi fost revoltat. Așa, în condițiile în care țara care a fost victimă acum doi ani jumătate extermină o întreagă populație, în numele unei răzbunări care nu mai este de mult proporțională, mi se pare normal ca statul evreu să fie sancționat măcar muzical.
Ca turist care n-a ajuns niciodată în Turcia tocmai am primit un nou motiv pentru a evita vizita la foștii noștri suzerani. Astfel, pe lângă dictatura de acolo, de-acum mă sperie și cea mai nouă campanie contra obezității, prin care oamenii cu ceva kile în plus sunt opriți pe stradă și obligați să se cântărească. Dat fiind că mă încadrez la această categorie, chiar n-aș vrea, pentru gustul autentic al baclavalei și albastrul moscheii cu același nume, să ajung parte a respectivei campanii.