Ca fan al sportului argeșean am aflat cu bucurie că lucrările la noul stadion din Pitești tocmai au început. La finalul lor, adică peste trei ani, în anul electoral 2028, orașul va avea un stadion modern de peste 15000 de locuri, pe care o să-l vizitez, în speranța că FC Argeș, care are șanse maxime de promovare în prima ligă, va fi tot acolo, poate cu suporteri un pic mai interesați de meciuri și mai puțin înclinați spre scandări xenofobe sau spre bătăi cu adversarii.
Ca român care se bucură cât de mult poate de avantajele apartenenței țării sale la Uniunea Europeană mi-am amintit cu plăcere că tocmai s-au împlinit 20 de ani de la semnarea tratatului de aderare. Mai ales că locul unde a fost semnat documentul, mănăstirea Neumünster din Luxemburg, este unul dintre preferatele mele din mica și bogata țară unde am trăit o vreme. Atât pentru semnificație, cât și pentru acustica incredibilă a curții interioare, unde am asistat la câteva concerte memorabile.
Ca admirator al sportivilor cu personalitate nu mă miră modul în care David Popovici a răspuns la întrebarea unui copil dacă crede în Dumnezeu. Campionul a spus că “Așa și-așa”, ceea ce mi se pare și sincer, și curajos. Om fi noi o nație care crede majoritar în Cel de Sus, cel puțin la nivel declarativ, dar slujba de Paști m-a convins că realitatea e un pic diferită.
Ca om care vizitează des Spania nu mă mir că românii au început să se mute de acolo înapoi în patria mumă. Prețurile în țara iberică au crescut, chiriile nu mai vorbesc, iar salariile în multe domenii din România au ajuns la nivelul celor spaniole. Deci dacă doar banii sunt motivația de a sta într-una dintre cele mai libere și frumoase țări din Europa, e și normal să vrei să pleci.
Ca vizitator al Bulgariei nu mă miră că țara vecină a raportat un deficit de 3% și e gata să intre în zona euro. Și asta în ciuda faptului că nu mai are guvern stabil de ani buni și-o duce din anticipate în anticipate. Nasol de ei. Mai bine la noi, cu deficit triplu (campioni europeni, desigur) și fără vreo intenție de aderare la euro. Dar cu aceleași partide care conduc de ani buni, fără alegeri anticipate (în numele stabilității, firește) și cu cel mai longeviv șef de bancă națională din lume.
Ca utilizator Apple și Meta (că doar FB e al acestei companii) nu mă miră că cei doi mari giganți digitali și-au luat 500, respectiv 200 de milioane de euro amendă de la Comisia Europeană pentru nerespectarea legislației comunitare. Or fi alde Cook și Zuckerberg mari și tari, dar UE rămâne cea mai importantă piață a lumii, deci sunt șanse mari ca respectivele companii să se conformeze și să plătească.
Ca rezident belgian nu mă miră că extremiștii olandezi vor să împartă țara vecină cu francezii. Astfel, conform ideii șefului camerei inferioare a Parlamentului de la Haga, provenit din partidul de extremă dreapta care-a câștigat alegerile de anul trecut, partea neerlandofonă a Belgiei, Flandra, ar urma să devină olandeză, în vreme ce partea francofonă, Valonia, ar trece la Franța. Extremistul care visează la Olanda mare n-a spus ce se va întâmpla cu Bruxelles, cea de-a treia parte a Belgiei. Poate îl ia Trump să-l facă al 51-lea stat, că se pare că n-are noroc cu canadienii.
Ca ortodox care l-a respectat și a ajuns să-l și asculte pe șeful Bisericii Catolice, chiar dacă nu a fost mereu de acord cu ideile lui, nu mă surprinde că înmormântarea Papei Francisc atrage o grămadă de lume în Cetatea Eternă. Eu unul nu m-aș duce nici plătit să mă înghesui la funeraliile papei, dar pot înțelege de ce credincioșii sau simplii curioși plătesc triplu pentru privilegiul de a fi acolo când unul dintre cei mai importanți papi din toate timpurile intră în istorie.
Ca cinefil nu mă miră că regizorul american Chris Columbus ar vrea să scoată scena cu Trump din Home Alone 2, dar îi e frică să nu fie deportat către Italia, țara părinților lui. Eu în locul lui aș face-o fără să stau pe gânduri, pentru că Italia îmi place mult mai mult ca US.
Ca turist respectuos cu locurile pe care le vizitez nu pot decât să mă bucur că Croația a impus amenzi severe pentru cei care umblă pe stradă fără cămașă sau care urinează în public. Pe măsură ce turismul crește întâlnești din ce în ce mai mulți nesimțiți pe străzile destinațiilor populare, iar aceștia trebuie cumva convinși să se poarte civilizat.
Ca amator de concerte de metal mă miră că tocmai trupa Ghost, cunoscută pentru show-ul specific și pentru ținutele deosebite ale membrilor săi, a decis să interzică telefoanele la concert. În mod practic, asta a însemnat o așteptare de vreo oră jumate a fanilor ca să li se sigileze mobilele înainte de show. Cumva înțeleg de ce un artist n-ar vrea să-ți folosești telefonul la concertul său, dar mi se pare o limitare a libertății de participant plătitor la un asemenea eveniment. Bine, deocamdată nu e problema mea, pentru că Ghost, pe care i-am văzut doar o dată, în deschidere la Maiden, nu-mi spun nimic, dar e probabil ca ideea să prindă și la alții.
Ca meloman mă surprinde studiul apărut recent care spune că muzica ajută la scăderea celulelor adipoase din corp. Păi la câtă muzică ascult zi de zi ar trebui să fiu ca biscuitele în dungă, ceea ce nu e cazul, mai ales după un cantonament prelungit în patria mumă.
Ca amator de calcio mă bucur că echipa antrenată de unul dintre cei mai buni fotbaliști români din toate timpurile are șanse să se salveze de la retrogradare. Cristi Chivu, pe care eu l-am admirat ca jucător și căpitan al naționalei, a reușit să o bată pe Juventus, făcând cel mai bun joc al Parmei de când a preluat-o. Sper ca românul să continue să crească în cariera de antrenor și să ajungă, peste ani, să conducă și România, că Lucescu nu mai e puștan.