Doi profesori de la universitatea unde mi-am făcut studiile de licență au fost prinși că au luat mită. Numele lor nu e important. Mai importantă mi se pare suma, și anume 700 de lei. Adică o consumație normală într-un club din Pitești. Atâta îl costă pe onor studentul care dă șpagă pentru trecerea unui examen. În țara unde judecătorii constituționali zboară cu avioanele plătite de cei pe care-i judecă, genul ăsta de dezvăluire pur și simplu te face să râzi. Evident, și să plângi, pentru că realizezi că organele statului nu pot face mai mult. Sau nu vor.
Așa cum mă așteptam, șansele noastre de a merge de la Sibiu la Pitești numai pe autostradă deceniul ăsta s-au redus simțitor. Deja șefii de la Autostrăzi spun că cel mai devreme minunea se va întâmpla prin 2030, ceea ce, în viața reală, înseamnă cel puțin 2031. Noroc că finanțarea este asigurată, că altfel ieșeam la pensie și tot nu mă bucuram de autostrada pe care-o aștept de mult prea mult timp.
În acest weekend este festival rock la Pitești. Astfel, la ediția cu numărul 5 a Rebel X Young Rock au prestat, vineri seară, în Parcul Ștrand, cinci trupe de puști, E-An-Na, Fittonia, Athoris, Toxic Decay și Sonic Overload. Sâmbătă urcă pe aceeași scenă HVNDS, Doomsday Astronaut, Artois, Mizantrop și Sorrowsight. Sincer, dacă aș fi pe-acolo, m-aș duce, de curiozitate. Și aș spera că măcar una dintre trupele cu pricina vor avea succes.
Episcopul Hușilor nu i-a permis lui guru să facă una din adunăturile sale la biserica din comuna Lipovăț. Pentru că, spre deosebire de alți mari șefi religioși, Ignatie Trif chiar respectă regula care spune că nu se face politică în biserică. Deloc surprinzător, după ce fostul vicar al BOR din Peninsula Iberică a susținut vaccinarea anti-COVID și a criticat utilizarea religiei în invazia Rusiei din Ucraina. Asemenea prelați, din păcate minoritari, mă fac un pic mai optimism apropo de viitorul BOR și al țării încă mult prea dependente de aceasta.
Suveraniștii au avut însă și o victorie însemnată, odată cu instalarea unei jurnaliste (să-i spunem așa) de la Gândul în fruntea TVR. Pe Sorina Matei am cunoscut-o când eram amândoi reporteri Antena 1 (eu la rudele sărace de la Pitești, ea la postul central). După care am văzut cum a trecut de la presă la propagandă. A fost mai întâi băsistă, după care a început să fie promovată de Sputnik. Pentru ca la momentul de față să fie fan guru, ceea ce explică propulsarea sa neașteptată în fruntea televiziunii de stat. Dar eu unul nu-mi fac griji. Fără experiență managerială, noua directoare nu va reuși mare lucru, mai ales că, la fel ca orice instituție a statului român, TVR are oricum oamenii ei care conduc din interior, indiferent de culoarea politică a șefilor oficiali. Eșecul ei va fi, însă, unul din primele argumente prin care cei care cred că o guvernare extremistă este bună pentru țară vor descoperi că și-au luat țeapă. Rare sunt situațiile în care cei care doar promit și înjură sunt capabili și de altceva. Iar naționaliștii noștri ne dovedesc zilnic cât de mult îi duce mintea. Iar cel mai recent exemplu este proiectul ăla ridicol cu amenzi pentru oficialii care nu pupă drapelul la ziua acestuia. Care e bun doar să facă valuri pe rețelele sociale, că nu va ajunge lege.
Sute de oameni au ajuns la un festival care nu exista, pe motiv de Chat GPT și anunțuri false de la unele agenții de turism. În patria mumă, la Jurilovca, acolo unde anul ăsta nu s-a mai organizat Festivalul Borșului Lipovenesc. Dar pofta unora a fost așa de mare, încât n-au mai căutat anunțurile oficiale și s-au dus cu autocarele sau cu mașina proprie peste oamenii din Deltă în baza unui răspuns eronat al inteligenței (vorba vine) artificiale și/sau a unor anunțuri mincinoase, de care e netul plin. Morala poveștii este, așa cum am tot spus, să nu crezi nimic din ce vezi pe net. Decât după ce verifici din surse OFICIALE. Și, în cazul unor evenimente muzicale, după ce mă întrebi pe mine. După sute de concerte și festivaluri la care am participat, mă pot lăuda cu oarece abilitate în domeniul ăsta, deci nu ezitați să mă întrebați dacă aveți dubii. Vă pot ajuta să evitați țepele.
Am ajuns la un sfert de secol de la cel mai important atac terorist al zilelor noastre. Îmi amintesc și acum ziua aceea, pe care mi-am petrecut-o mai mult cu ochii pe televizor, în loc să fac vreo ceva să produc conținut pentru același televizor, dat fiind că atunci încă prestam pentru Antena 1 Pitești. Noroc, sau poate ghinion, că postul central ne suspendase emisia, deoarece avea nevoie de tot spațiul disponibil pentru programele legate de atentat. A fost una din zilele care mi-au lăsat o amintire grea, de neșters, la fel cum avea, peste mai bine de două decenii, să mă impresioneze și vizita la locul unde au murit atunci aproape 3000 de oameni. Am știut, și viitorul avea să-mi dea dreptate, că lumea nu va mai fi la fel. De acolo ni s-a tras criza migranților, care ne-a dat extremă dreaptă de nu mai avem loc de ea nicăieri. Și tot acolo s-a rupt și echilibrul fragil de putere atins după Războiul Rece. Și a început declinul celei mai importante puteri de-atunci, și de-acum. Care continuă, și se vede din ce în ce mai clar. Sper ca peste încă un sfert de secol să ne uităm în urmă cu mai multă încredere în viitor și mai mult respect pentru trecut. Apropo de teroriști, cel mai cunoscut de pe la noi, Omar Hayssam, tocmai a fost eliberat condiționat. După ce parcă mai ieri vâna cu politicienii importanți ai patriei și sechestra jurnaliști.
Înaintea derbiului belgrădean Steaua Roșie-Partizan, suporterii au ținut un minut de reculegere pentru Ratko Mladic. Exact, fostul lider militar bosniac sârb mort în închisoare după ce a fost condamnat, printre altele, pentru masacrul de la Srebrenița. Bine, omul a fost petrecut pe ultimul drum de mii de oameni și înmormântat cu toate onorurile, dovadă că vecinii de la sud-vest n-au uitat chiar toți ambițiile sângeroase ale Serbiei de la finalul secolului trecut. Iar UEFA, care e de obicei sensibilă la orice semn care ar putea însemna politizarea fotbalului, a tăcut.
Vocalistul trupei Die Toten Hosen a spus la un concert, înaintea alegerilor din Sachsen Anhalt, că cei care votează AfD ar fi votat acum aproape un secol cu NSDAP (partidul nazist). Vorbe extrem de dure în țara responsabilă pentru Holocaust, dar pe deplin justificate. Pentru că profilul votantului populist nu se schimbă doar pentru că tehnologia a evoluat. Dacă strămoșii tăi s-au lăsat mințiți de tiradele pictorului austriac ratat, asta nu înseamnă că tu nu poți să crezi minciunile extremiștilor de azi, care sună mult mai bine, cu ajutorul rețelelor sociale. Ideea de bază e aceeași, a străinului care vine să-ți ia jobul, sau banii, sau poziția socială. Atunci erau evreii, acum sunt migranții. Apropo, AfD a câștigat alegerile, cu 44%, în condițiile unei prezențe semnificative la vot, semn că oamenii din acest mic land fost comunist au venit masiv la urne ca să voteze cu neonaziștii. Vin vremuri nasoale. Pentru că noi, cei care am citit istorie, n-am uitat ce înseamnă o Germanie condusă de extremiști. Ca un amănunt total lipsit de importanță, Anhalt a fost, acum 94 de ani, unul din primele landuri câștigate de NSDAP. Cu vreo 41%. Și, mai aproape de zilele noastre, ghiciți care este regiunea care beneficiază de cele mai multe fonduri europene pe cap de locuitor? Începe cu Sachsen și se termină cu Anhalt.
Turnul Eiffel a fost închis lunea care-a trecut, pe motiv de protest al salariaților. Aceștia nu au cerut nici bani mai mulți, nici condiții mai bune de muncă. Ci au protestat pentru că, sâmbăta precedentă, colegele lor au fost rugate să nu se afle pe traseul vizitei unei delegații hinduse. La cererea expresă a reprezentanților acesteia, firește. Între timp, în micul Paris, liderul sindical de la metrou, un cetățean pe nume Marian Artimon, s-a plâns că există “cam multe femei care conduc”. Poziție care, sincer, nu mă surprinde în capitala țării care are constant guvern cu maxim două-trei femei și unde discriminarea de gen este prezentă până și în reclamele la bere.
Accept tocmai și-a scos albumul aniversar de juma’ de secol, care se cheamă Teutonic Titans. Și care cuprinde cele mai importante piese ale trupei, cântate în colaborare cu nume mari din metalul actual. Cu o absență notabilă, și dezamăgitoare, adică Udo Dirschneider, vocalul lor original (și cel mai bun, apropo), care n-a răspuns la invitația foștilor colegi. Au răspuns însă alții, mai buni, printre care și Rob Halford, care are o prestație absolut senzațională pe Balls to the Wall. Cu toate acestea, albumul pare un pic cam lipsit de energie, ceea ce e mare păcat pentru o trupă adevărată de metal de genul care nu va mai apărea.
Și tot din zona muzicală, Soundgarden s-a reunit pentru un scurt recital în pauza meciului dintre Seattle Seahawks și New England Patriots. Au fost deci Kim Thayil, Matt Cameron și Ben Shepherd, cei trei supraviețuitori ai formulei de aur, împreună cu Taylor Momsen, vocalista de la The Pretty Reckless, și Mike McCready, chitaristul de la Pearl Jam. Sincer, n-aș zice deloc nu la o reuniune serioasă într-o formulă asemănătoare, pentru că Taylor a fost la înălțime. Iar refacerea Linkin Park a arătat că fanii pot accepta fără probleme o voce feminină plină de personalitate în locul geniului plecat mult prea devreme.
Pentru că în ultima vreme ajung destul de des la cinema, m-am gândit că n-ar strica să-mi dau cu părerea despre filmele pe care le văd în mod ceva mai constant. Fără să dau prea multe spoilere. Firește, e valabil doar în săptămânile în care ajung la cinematograf. Cum a fost aceasta, când am văzut Moartea lui Robin Hood. O abordare cel puțin neconvențională a eroului de legendă și baladă de pe la Nottingham. O interpretare mai degrabă bună a lui Hugh Jackman, eclipsat însă de Jodie Comer, pe care am descoperit-o în serialul Killing Eve, dar care nu încetează să mă surprindă plăcut. Am mai reținut și prezența lui Noah Jupe într-un rol secundar, la fel de neconvingător ca în spectacolul cu Romeo și Julieta pe care l-am văzut recent la Londra. Filmul merită însă văzut dacă vrei să fii surprins și dacă ești suficient de stăpân pe tine ca să suporți să ți se distrugă miturile. Dar nu te aștepta să ieși cu zâmbetul pe buze.