Acum trei decenii melomanul din mine era luat prin surprindere de apariția primului album metal, din câte știam eu atunci, doar cu voce feminină. Era o nouă șmecherie a unei trupe care deja făcuse valuri cu primele două albume, unul superb, cu grohăieli combinate cu voce feminină, și al doilea super tare la nivel instrumental, dar sabotat cu o voce groaznică, a unui tip care dădea senzația că are mereu mâna prinsă în ușă. Urmarea s-a numit Mandylion și a fost, și-a rămas, unul din albumele perfecte din zona metal. De aceea, atunci când The Gathering, probabil cea mai tare trupă din Nijmegen, a ajuns la concluzia că merită să aniverseze trei decenii de la apariția capodoperei cu pricina acasă la ea, n-am ezitat. Impactul la fanii de peste tot a fost impresionant, așa că cele două concerte programate inițial s-au transformat într-o rezidență de cinci show-uri, nu chiar ca la Vegas, presupun, dar tot sold-out rapid. Rezultatul a fost senzațional, cu piesele de pe Mandylion sunând chiar mai bine decât pe disc, asta și pentru că vocalista de atunci, Anneke van Giersbergen, revenită în trupă doar pentru seria asta de concerte, nu a dat semne că anii au trecut și peste ea. Iar la performanța sa vocală s-a adăugat prestația instrumentiștilor, rămași aceiași de la începutul trupei, care au fost ajutați și de acustica sălii din Nijmegen, Doornroosje, una dintre cele mai bune pe care le-am întâlnit. Asta a ajutat ca și piesele de pe albumele ulterioare să sune deosebit, ceea ce m-a făcut să simt că aveam de-a face cu un concert perfect. Dacă a fost sau nu așa îmi puteți spune dacă ajungeți la anul la festivalul de metal de la Râșnov, pentru că The Gathering deja au confirmat că vor veni la Rockstadt în 2026 cu același show.