Dacă aș fi la Pitești în weekendul acesta nu m-aș duce la festivalul de muzică lăutărească veche Zavaidoc, realizat de prietenii de la Centrul Cultural, instituția cu care am colaborat cel mai mult și cu care, de altfel, lucrez și acum, în calitate de colaborator la Revista Argeș. Nu m-aș duce pentru că nu e genul meu de muzică, dar asta nu înseamnă că nu-i felicit pe organizatori pentru că au ajuns la ediția a XVII-a și nu dau semne că s-ar opri.
Ca suporter alb-violet, mă bucur că FC Argeș trece printr-o perioadă bună. Cel mai probabil locul 5 pe care-au ajuns piteștenii și care le dă speranțe de play-off i se datorează antrenorului Bogdan Andone, pe care sper să-l pot vedea ducând echipa înapoi unde îi este locul. Din motive meschine, firește, că nu mi-a plăcut niciodată să văd Argeșul în meci de ligă inferioară. Plus că aș vrea să-mi duc copilul să-și poarte tricoul alb-violet și altundeva decât în fața televizorului.
Ca cetățean român cu domiciliul în străinătate, am profitat de oferta guvernului și am votat deja în primul tur de prezidențiale. Am ales o persoană care cred că are potențial și care are câte ceva în comun cu mine. Dar, dincolo de votul meu, însă, cred că trebuie să ne pregătim pentru un președinte extremist. În condițiile în care candidații considerați de dreapta nu s-au înțeles pentru un prezidențiabil comun, nu ar fi deloc anormal să vedem mâine seară că turul doi înseamnă PSD contra AUR. Adică sistem contra pseudo-anti-sistem, că domnul Simion n-o fi răsărit, precum Afrodita, din spumele mării. Și, în lumea Trump 2.0, rod al votului americanului supărat pe sistemul lui, are cineva curaj să pună pariu pe victoria domnului Ciolacu? Eu nu.
Ca votant care-a stat la coadă ca să-l voteze pe încă actualul președinte, am urmărit cu sufletul la gură documentarul Recorder privind deceniul Iohannis. Care mi-a confirmat că am fost manipulat de către acest cetățean care nu mi-a meritat votul. Și care m-a convins că serviciile secrete fac legea în patria mumă. Dar care mi-a și confirmat că încă avem un stat democratic, în care poți critica puterea și serviciile fără să-ți fie teamă că-ți pierzi jobul sau, și mai rău, libertatea sau viața.
Ca om care încearcă să-și folosească toate zilele de concediu posibile, m-am crucit când am aflat că cel mai puțin activ președinte al patriei, care-și termină în curând sejurul la Cotroceni, nu a avut nicio zi de concediu de odihnă în deceniul în care ne-a binecuvântat cu prezența sa în fruntea țării. Dacă are nevoie, mă ofer să-i ofer domnului Iohannis un curs gratuit de planificare a vacanțelor, că am înțeles că bietul om nici nu-și ia banii aferenți concediilor neefectuate.
Ca amator de umor inteligent, care este clar deficitar în vremurile astea, dacă aș fi fost în București lunea trecută n-aș fi ratat spectacolul cu Divertis, care s-a refăcut după 15 ani de pauză. I-am mai văzut în urmă cu o grămadă de ani, ba chiar l-am și întâlnit pe Cristian Grețcu la fosta patiserie Miorița din centrul Piteștiului, dar mi-ar plăcea să văd și să aud cum s-a adaptat cel mai bun grup de umor de la noi la realitățile actuale. Și deja am o mostră, dintr-un interviu recent: “Ceasul prostiei ticăie astăzi: tik-tok, tik-tok”
Ca suporter al echipei lui Gigi Becali (oricare i-ar fi numele) doar în cupele europene, mi se pare penibil că, la capătul celei mai bune campanii de calificare din istoria naționalei masculine de fotbal, Mircea Lucescu este amenințat cu judecata pentru că spune Steaua în loc de FCSB. În loc de asta, omul ar merita toate onorurile posibile din statul român, inclusiv statui în fața stadioanelor, pentru ce-a făcut pentru fotbalul nostru, inclusiv în cele câteva luni cu naționala în care cel mai titrat jucător este de obicei rezervă în Premier League.
Ca fost elev în timpuri ceaușiste, obligat să merg la practică agricolă, nu mă mir că doamna Maia Sandu a uitat că nu mai e în campanie electorală și s-a dus la plantat de puieți. Pe bune, președintele moldovean mi se pare prea bun ca să fie adevărat. Iar scenariul Cuza 1859 mi se pare și mai dezirabil, deși realitatea zilei de azi îl face practic imposibil.
Ca susținător al cauzei Ucrainei, mă declar surprins că actualul președinte american a catadicsit, pe final de mandat, să le dea voie vecinilor noștri să se apere contra cotropitorilor ruși cu rachetele cu rază lungă de acțiune primite de la americani. Nu știu dacă efectele vor fi cele scontate, dar sper să nu se aplice vorba aia de peste Ocean, adică decizia lui Joe Biden să nu fie prea puțin, prea târziu.
Ca pasager ocazional de avion, nu mă surprinde că Ursula von der Leyen și-a amintit de jobul ei de dinainte de a intra în politică și a acordat primul ajutor unui pasager al cursei care-o aducea de la reuniunea G20 de la Rio. Înainte de a fi președintele Comisiei Europene, doamna este medic, iar eu chiar cred că o asemenea meserie o alegi doar din vocație. Și o practici oricând și oriunde e nevoie de tine.
Ca cetățean român rezident belgian nu mă mir deloc că prima zăpadă a iernii i-a luat pe nepregătite pe cei de pe-aici, fix cum se întâmplă în patria mumă. Și pentru că nu am avut zbor planificat de la Bruxelles joia care tocmai a trecut, nici n-a trebuit să aștept o eternitate ca să le vină zgârciților de la unul dintre cele mai scumpe aeroporturi pe care le-am văzut lichidul de degivrare pentru avioane de la Anvers. Pentru că, firește, prognoza meteo e doar pentru fraieri.
Ca fost vizitator al Berlinului mă surprinde că primărița de acolo le recomandă evreilor și homosexualilor să nu intre în unele cartiere din capitala germană purtând semne distinctive ale etniei, respectiv orientării sexuale. Nu mă miră că pericolul există, că doar am și eu ochi și urechi când mă mai plimb prin lume, ci mă surprinde că edilul orașului îl recunoaște, spunând că acolo există “o majoritate de persoane de persoane de origine arabă care are de asemenea o simpatie față de grupări teroriste”. Pentru că știm că primul pas în rezolvarea unei probleme este să recunoști că o ai.
În calitate de călător pasionat, nu mă miră că o firmă americană care organizează croaziere a scos pe piață o ofertă de patru ani de vacanță. De asemenea, un sat din Sardinia oferă case la 1 euro tot pentru americanii dezamăgiți de rezultatele alegerilor. Probabil că vom mai vedea asemenea știri, pentru că trăim în capitalism, care face bani din orice, inclusiv de pe urma celor care preferă să stea departe de casă decât să-l aibă președinte pe Donald Trump.
Ca observator nu foarte atent al politicii americane, nu m-am așteptat ca primele probleme cu oamenii președintelui lor ales să apară chiar înainte de revenirea lui la Casa Albă. Dar s-a întâmplat cu congressmanul Matt Gaetz, unul dintre cei mai fanatici susținători ai MAGA, pe care Donald Trump voia să-l facă procuror general. Era însă o mică problemă cu tipul respectiv, care este acuzat că a făcut la un moment dat sex cu o minoră. Care problemă n-a putut rezolvată nici măcar în comisia de resort din Congresul condus de republicani. Iar domnul Gaetz a anunțat că nu mai vrea procuror-general, la doar o săptămână după ce demisionase și din Congres. Cu alte cuvinte, cea mai puternică democrație din lume încă nu s-a predat.
Ca foarte ocazional consumator de fructe exotice, nu m-a surprins prea tare că celebra banană lipită cu bandă adezivă pe un perete și declarată operă de artă a fost vândută cu 6,2 milioane de dolari. A cumpărat-o un chinez care se ocupă de criptomonede, care, prin prisma ocupației sale, își va recupera rapid investiția.