Ca om cu legături trainice cu țara lui și cu oamenii săi trag nădejde că ploile și vânturile puternice care se anunță până la finalul acestei luni vor avea un impact cât mai redus. Totuși, dacă aș fi acum în România, și în special în Argeș, județ care va fi clar afectat de intemperii, aș sta cât mai mult la interior și aș avea grijă să fiu pregătit pentru ce vine.
Ca fost rezident argeșean, sunt un pic mirat că primarul de la Cocu ar fi fost prins de către polițiști că fură curent. Înțeleg că e fost pesedist, actualmente penelist, viitor fost edil, că l-a bătut un userist în alegerile din vară. Se vede treaba că știe că pensia nu-i va fi suficientă și face provizii de energie, că se apropie iarna.
Ca suporter alb-violet, nu mă surprinde că Dică a plecat de la FC Argeș, după egalul cu Mioveni. Piteștenii sunt pe locul 13, ceea ce înseamnă șanse teoretice de promovare, dar destul de mari de retrogradare. Poate de asta a și venit ca antrenor nou Bogdan Andone, care-a menținut Botoșaniul în prima ligă după barajul cu Mioveniul.
Ca pacient român, mă mir că o doctoriță de la oncologie a luat 3 ani.exe în apel la Suceava pentru 280 de șpăgi de la bolnavii de cancer. În 20 de zile lucrătoare. Ce e interesant e că instanța a motivat sentința prin “lezarea în mod iremediabil a imaginii sistemului medical şi întărirea credinţei publice că în România nu te poţi prezenta într-o unitate medicală pentru a beneficia de îngrijiri medicale dacă nu dispui de resurse financiare suficiente”. N-am crezut până acum că sistemul medical de la noi se va normaliza în timpul vieții mele, dar asemenea sentințe m-ar putea contrazice.
Ca om care-a studiat și-a predat engleză, sunt tare bucuros că meditațiile domnului Ciolacu dau roade, pentru că, recent, zicea că staff-ul lui i-a dat un save screen. Aș zice că deja l-a depășit pe primul președinte ales democratic al patriei, al cărui talent la engleză mă amuză și acum, când îmi amintesc de “the ducks came from the trucks”, adică modul lui de a spune că dacii se trăgeau din traci.
Ca șofer care nu este perfect, îmi exprim solidaritatea cu domnul Geoană, de care fac unii mișto că nu se descurcă în parcare. Nu că l-aș vota pe tema asta, dar, sincer, prefer șoferii precauți, care se asigură de zece ori înainte să facă o manevră pe care-o consideră riscantă. La fel și în cazul politicienilor.
Ca om care-a crezut, la un moment dat, că nu este pregătit pentru o poziție de conducere doar pentru a se trezi cu ea ocupată de cineva mult mai puțin competent, o înțeleg perfect pe doamna Lasconi când recunoaște fix ce-i reproșează și adversarii politici, și anume că președinția ar fi o pălărie mult prea mare pentru ea. Dar când vezi ce-a făcut în respectiva funcție cel dintâi turist pe bani publici al țării, te poți gândi că ștacheta nu e prea ridicată. Singura problemă mi se pare câștigarea alegerilor, că odată ajunsă la Cotroceni, doamna cu pricina sunt convins că va ști ce să facă.
În calitate de consumator mai degrabă nemulțumit de serviciile de internet din Belgia, așteptam cu nerăbdare apariția Digi pe piața de aici. Numai că această primă intrare pe piața locală a unui jucător important în telecomunicații din mileniul ăsta se dovedește a fi problematică, pentru că românii ar vrea să-și facă propria rețea, nu să utilizeze, ca restul firmelor de profil, infrastructura liderului pieței. Iar asta pare să deranjeze pe mulți proprietari de case care n-ar vrea să lase noua companie să tragă cabluri pe la ei. De aia o să mai am nevoie de răbdare înainte de a avea și eu internet bun ca în România.
Ca om care a mai citit un pic de istorie și cam știe, din fericire doar din cărți, cum e când te invadează muscalul, nu sunt foarte mirat că, la vecinii din vest, consilierul premierului Orban, pe care-l cheamă tot așa, spune că, dacă ungurii ar fi fost în locul ucrainenilor, s-ar fi predat rușilor, în loc să se lupte. Cică așa ar fi salvat multe vieți. Fix așa cum a salvat România viețile a sute de mii de basarabeni și bucovineni trimiși în gulag după ce le-a dat bolșevicilor Basarabia și Bucovina de Nord fără luptă. E drept, n-au murit ca soldați pe câmpul de luptă, ci ca deținuți civili în lagăre sau închisori.
Ca om care a învățat mai mult din eșecuri decât din succese, îl înțeleg perfect pe domnul Trump când zice că, dacă pierde și acum, nu mai candidează și în 2028. Ar fi o grijă în minus pentru prietenii noștri ucraineni, despre a căror țară fostul președinte american, mare fan Putin, după cum bine știm, spune că nu mai există. Ceea ce ne arată că, dacă revine la Casa Albă, domnul Trump va închide robinetul cu bani și arme către Ucraina, forțând-o, cel mai probabil, să accepte înfrângerea. Iar recenta sa întâlnire cu președintele Zelenski nu mă convinge, după cum presupun că nu l-a convins nici pe liderul țării care le rezistă eroic rușilor de ani buni.
Ca om care se chinuie să nu voteze extremiști, nu mă surprinde că, în Argentina, mai mult de jumătate din populație este acum oficial săracă, acesta fiind cel mai mare procent din ultimii 20 de ani. E adevărat, ei au avut, înaintea unui Trump argentinian, care-a eliminat controlul prețurilor, un președinte socialist care a devalorizat moneda ca să aibă de unde cheltui. De unde vedem, încă o dată, cât de bune sunt extremele, inclusiv în economie.
Ca un fan al vaccinării și al libertății de mișcare nu sunt deloc mirat că, în plină criză Covid, britanicii au luat în calcul o operațiune de tip commando prin care să fure vaccinuri din Țările de Jos. A recunoscut-o Boris Johnson în memoriile sale care tocmai au apărut. Chiar dacă totul a rămas la stadiu de proiect, ideea este că, proaspăt ieșiți din UE la acel moment, insularii au fost atât de frustrați că nu mai aveau acces la piața unică europeană încât erau gata să atace un aliat din NATO ca să pună mâna pe bunuri la care, ca membru UE, ar fi avut acces liber. Ca noi, de exemplu, care le-am dat cu piciorul pentru că așa ne-au spus știrile false de pe net.
Ca fost fan al celei mai difuzate trupe din Marea Britanie din secolul ăsta, aflu că formația vocal-instrumentală Coldplay a scos piesă nouă, pe care-o cântă cu vreo patru alți artiști, inclusiv o cântăreață palestiniană. Mesajul este, firește, ancorat în realitatea războiului din Gaza, și este impresionant. Dar, după ce am încercat s-o ascult până la capăt, dar n-am reușit, pot spune că, la nivel muzical, incidentul Babasha nu a fost un accident creativ. Dimpotrivă.