Pe 20 august Parcul Ștrand din Pitești găzduiește un spectacol care se anunță interesant. Filarmonica prezintă un show de pop-opera, cu tenorul Ștefan van Korch, soprana Oana Maria Șerban și pianistul Alexandru Burcă, intitulat Vivo per lei. Sigur că n-o să fie la fel ca la un concert cu artistul care prestează respectiva piesă, Andrea Bocelli, dar cred că merită, și nu numai pentru că accesul e gratuit.
Primăria din Bascov a cumpărat, prin achiziție directă, plante ornamentale în valoare de 130000 de lei. Asta arată cât de iubitori de frumos sunt edilii comunei de lângă Pitești, care chiar și la vreme de restriște bugetară la nivel național tot mai găsesc resurse pentru înfrumusețarea localității pe care-o conduc de zeci de ani.
Trupa piteșteanului Randi (da, mai cântă) a ajuns să presteze tocmai în Abhazia. Și să atragă reacții negative de la MAE român, pe bună dreptate. Pentru că republica separatistă nu este recunoscută de lumea civilizată. Dar e susținută de ruși, care și ei au avut onoarea de a-i primi pe cei de la Morandi. Mă rog, dacă le place așa de mult în lumea rusă, poate rămân acolo.
La ora la care public cronicile, FC Argeș se află încă pe prima poziție din Liga I la fotbal, în premieră pentru acest secol. Loc binemeritat, după ce a învins campioana en-titre chiar în Bănie, în ciuda egalului ulterior cu Farul, de la Mioveni. Firește, au trecut doar cinci etape, deci mai e mult până departe, dar e plăcut să văd că ce s-a întâmplat sezonul trecut n-a fost doar un accident fericit. Cu condiția că finalul de sezon să nu mai fie o hemoragie de puncte, ca acum câteva luni.
Și tot pe plan sportiv, weekendul ăsta e din nou baschet la Pitești Arena. Astfel, în cadrul campionatului european de junioare U16, România va juca contra Franței pe 15 august și contra Croației pe 16 august, ambele meciuri fiind programate la ora 18h00. Intrarea este gratuită.
Apropo de baschet, naționala masculină are de-acum antrenor american din NBA. Jonah Herscu vine din poziția de secund la Chicago Bulls, după ce a ocupat aceeași poziție la Portland Trail Blazers. Nu știam nimic despre el, așa că m-am informat și am aflat că a fost un baschetbalist bun și că este considerat un antrenor valoros. Tatăl lui este bucureștean, de acolo numele. Chiar și așa, nu sunt total convins că înțeleg de ce un antrenor care tocmai ajunsese secund la una dintre cele mai cunoscute echipe de club din lume preferă naționala țării de origine a tatălui său, una care nu are o mare valoare în baschetul mondial actual. O fi patriotism și nu înțeleg eu. Oricum ar fi, ca amator de sport care preferă baschetul fotbalului, îi țin pumnii.
Un ambulanțier a fost rănit și a ajuns la terapie intensivă după ce ambulanța sa a fost atacată cu pietre, bâte și topoare pe undeva prin Cluj, fix în timpul Untold (ce ironie, nu?). Pasămite unii oameni din Recea Cristur au stat prea mult pe tiktok, de unde au aflat despre ambulanța neagră care fură copii. Pe fondul creșterii dezinformării peste tot în statul român, care nu vrea să reacționeze, era doar o chestiune de timp până când minciunile de pe rețelele sociale degenerau. Realist vorbind, nu știu care ar fi soluția. Poate o combinație de educație, decizie a statului și consens politic contra folosirii rețelelor sociale drept armă. Până una alta, la solicitarea CNA, rețeaua socială chinezească a scos toate postările cu ambulanța neagră. Deci se poate, dacă se vrea.
Apropo de știri false, un jurnalist turc pe nume Burhan Can Terzi a fost reținut de poliție pentru câteva ore pentru că a anunțat venirea lui Jamal Musiala de la Bayern München la Galatasaray. Această mișcare nu s-a produs, iar șefii celui mai important club de fotbal din Turcia s-au enervat foarte tare pe ziaristul care anunțase eronat transferul celebrului jucător neamț. Acum eu nu zic că minciunile din presă ar trebui pedepsite direct cu închisoarea, dar mă gândesc că știrile falsificate nu din greșeală, ci pentru bani sau alte interese ar trebui cumva sancționate, măcar pecuniar.
Într-un cu totul alt registru, celebra revistă Newsweek a publicat un articol în care-l lăuda pe guru. Scris de un tip de care n-auzise nimeni. Articol care a fost retras imediat ce au venit întrebări din România. Eu am apucat să citesc un pic, că am și eu limitele mele, și mi-am dat seama că e nasol rău dacă ditamai Newsweek ajunge să publice asemenea mizerii. Cu alte cuvinte, îi înțeleg mai ușor pe mulții mei concetățeni care s-au lăsat și se lasă păcăliți în continuare de fostul candidat la președinție, cadru universitar (autosuspendat, ce-i drept), la fosta mea universitate de la Pitești.
Nigel Farage l-a învins pe Contele Cap de Tomberon în alegerile parțiale pentru circumscripția Clacton și a redevenit deputat. Dar nu victoria extremistului care ne acuza că mâncăm lebede este știrea, ci faptul că umoristul Jonathan David Harvey, care se ascunde la propriu sub o cască sub formă de tomberon, a luat mai bine de un sfert din voturile din Clacton, acolo unde 96% sunt englezi albi și unde votul pentru Brexit a depășit 70%. Să fie acesta începutul victoriei umorului englezesc împotriva extremismului? Faptul că partidul lui Farage, Reform UK, e la minimul ultimilor ani în sondaje, depășit de laburiștii noului premier Andy Burnham, mă face să fiu oarecum optimist, deși mai e ceva timp până la alegerile generale de peste Canalul Mânecii.
Brussels Airlines va introduce wifi gratuit prin Starlink la bordul avioanelor sale până la finalul anului. Compania mamă Lufthansa deja face mișcarea luna asta. Cu alte cuvinte, la următorul meu zbor cu cea mai importantă companie aviatică din Belgia voi avea net. Și chiar dacă e de la Elon Musk, îl voi folosi. E progres.
Spaniolii le-au dat ultimatum italienilor să le ridice controalele Schengen, fără succes. Drept pentru care au introdus și ei controale pentru oricine vine din Italia, până pe 7 septembrie. Noroc că eu, când călătoresc săptămâna viitoare spre Spania, vin dinspre Franța. Și vin cu mașina, nu cu vaporul sau cu avionul. Dar ghinionul meu, și al nostru, al tuturor, este că trăim într-o vreme în care libertatea de mișcare este blocată stupid, pe motive doctrinare.
Concertul Deep Purple de la Wantagh, NY, a avut un invitat surpriză. Ritchie Blackmore, care locuiește prin preajmă, a urcat pe scenă și-a cântat piesa mea preferată, Smoke on the Water. A fost prima dată din 1993 încoace când chitaristul a prestat alături de trupa pe care a făcut-o celebră și care l-a făcut legendar. Uitându-mă la filmulețul cu interpretarea mi s-a făcut pielea de găină și m-am trezit visând cu ochii deschiși că lui Blackmore îi trece vertijul de care suferă și revine în trupă pentru restul turneului, probabil ultimul. Și astfel ajung și eu să-l văd alături de Deep Purple pe la final de octombrie.