Ca șofer român la fără frecvență, mă bucur că într-un final am intrat și noi cu totul în spațiul Schengen. Și, într-o mai mică măsură, sunt mulțumit că a fost dat în folosință tronsonul Bascov-Băiculești din autostrada aia care mă interesează. Nu prea îmi dau seama cum voi folosi acest tronson pe drumul meu de acasă până acasă, dar până la vară am tot timpul să aflu.
Ca fost student al Universității din Pitești, nu mă surprinde că actuala filială a Politehnicii București a decis, chiar dacă tardiv, să cerceteze cum a fost angajat Călin Georgescu să le predea chestii studenților din orașul meu favorit. Instituțiile românești au tradiția asta de a-și baza unele decizii pe direcția din care bate vântul, care, în acest caz, bate contra candidatului prezidențial care era pregătit să ne predea, pe față, rușilor.
Ca om care respectă legea inclusiv online, am fost tare mirat să văd că până și într-un județ puternic proCG ca Argeșul poliția s-a apucat să-i viziteze pe fanii respectivului candidat pentru antisemitism și amenințări cu violența. Asta e una din primele soluții pentru cancerul extremismului: aplicarea legii.
Ca telespectator, nu mă surprinde deloc că, în ciuda amenzilor și a recentei întreruperi de emisie, canalul Realitatea Plus continuă să arunce cu mizerii pe sticlă. Dacă politicienilor și guvernanților înjurați și amenințați le e frică mai mult de gura fostei consiliere a lui Liviu Dragnea decât de aplicarea legii, scandalul va continua. Firește, în avantajul postului al cărui patron tocmai se pregătește să iasă de la mititica, pentru că i s-au cam prescris niște fapte. Și care post tocmai a ajuns în topul audiențelor pe segmentul așa-zis de știri, imediat după alt canal, cel care este obsedat de Soroș și “reziști”.
Ca amator de statistici, nu mă surprinde că i-am depășit pe greci și pe unguri la salariul mediu pe economie. Firește, mai avem mult până să prindem țările importante din Occident, dar asta nu înseamnă că nu mergem în direcția bună. Numai că statisticile astea trebuie să se vadă și în viața reală, ca să trăiască bine cât mai mulți, nu numai unii. Știu că sună a fost slogan electoral, dar chiar asta gândesc.
Ca votant în alegerile europarlamentare, am aflat cu surprindere că alesul european care câștigă cel mai bine este un român. Și nu orice român, ci ditamai avocatul abonat la televiziunile proruse și, pe vremuri, antivacciniste. Ceea ce, în mod firesc, l-a adus pe domnul Piperea pe listele AUR și direct în Parlamentul European. Unde ditamai suveranistul e plătit în euro. După care, ca mare patriot ce este, ca toți naționaliștii, presupun că schimbă totul în lei.
Ca cetățean român cu domiciliul în străinătate, nu mă miră că un raport BNR spune că suntem țara din UE cu cei mai mulți cetățeni care trăiesc în alte state ale Uniunii. Că doar sunt unul dintre ei, și știu și de ce-am plecat, și de ce nu mă întorc definitiv. Asta e o problemă și pentru mine, personal, dar mai ales pentru statul român, care-a pierdut și pierde forță de muncă prețioasă. Așa că alegerea sa mi se pare simplă: Ori face ceva serios să ne atragă înapoi, ori deschide mult mai mult piața muncii pentru imigranții din afara UE.
Ca suporter al naționalei, mă bucur că echipa lui Mircea Lucescu a avut iar noroc la tragerea la sorți și că va juca în preliminariile pentru CM 2026 într-o grupă dintre care cele mai periculoase adversare sunt selecționatele Austriei și Bosniei. Dacă fotbaliștii români vor juca la fel ca în meciul cu Ucraina de la Euro 2024, n-ar trebui să fie probleme.
Ca amator de meciuri de fotbal, nu mă surprinde că FIFA a atribuit organizarea Campionatului Mondial de peste 10 ani Arabiei Saudite. Ca să citez o piesă celebră de la Holograf, banii vorbesc. Pentru că sunt din ce în ce mai puține țări care-și pot permite să organizeze singure asemenea competiție. Adică până și americanii au avut nevoie de vecinii lor mexicani și canadieni ca să-i ajute pentru CM 2026.
Ca iubitor de mers cu trenul, nu mă miră că, într-un clasament recent al unei ONG de specialitate, CFR stă mai bine decât Deutsche Bahn. Pentru că nu din cauza CFR era cât pe ce să rămân blocat în străinătate și să ratez munca de-a doua zi.
În calitate de client al furnizorilor de servicii belgiene sunt surprins că cea mai bună companie aeriană într-un clasament făcut de principala organizație care apără drepturile pasagerilor tocmai a fost declarată Brussels Airlines. Eu recunosc că n-am avut nevoie să mă plâng de serviciile nu extrem de bune ale companiei, dar, după ceva ani petrecuți aici, nu prea îmi vine să-i creditez pe belgieni cu o prea mare atenție acordată clienților, indiferent de domeniu.
Ca părinte, sunt bucuros că ideea australiană de restricționare a accesului minorilor la rețelele sociale are deja adepți și în Europa. Grecii vor să introducă verificarea obligatorie a vârstei pe respectivele rețele, precum și consimțământul părinților pentru utilizatorii sub 15 ani. Aștept ca și România, puternic afectată de aceste instrumente digitale, să se miște în sensul ăsta. Firește, dacă îi pasă vreun pic de propriul viitor.
Ca utilizator frecvent de pașaport, nu mă surprinde că România este, și la acest capitol, la coada UE. Avem acces fără viză în 111 țări, dar tot ne trebuie scumpetea aia de ștampilă ca să intrăm în State. Care, poate ca premiu de consolare, stau mai prost ca noi în cel mai recent clasament al puterii pașapoartelor din lume.
Ca om căruia îi place să meargă în Italia, nu mă surprinde că oferta aceea de care tot scrie prin ziare, cu 1 euro pentru o casă în mai știu eu ce sat uitat de lume de prin cizmă, este cam țeapă. Adică ajungi să cumperi ceva nu cu un euro, ci cu vreo 5 mii, după care tot bagi bani în renovare. Și poți ajunge la 445000 de euro investiție, cum i s-a întâmplat unei americance. Nu mai bine cu banii ăștia îți iei o garsonieră la Cluj și-o închiriezi de Untold ca să-ți recuperezi investiția?
Ca amator de concerte, mă mir că noul turneu Guns N’ Roses nu va ajunge și în România. Prin urmare, dacă vreți să ascultați live November Rain și Don’t Cry, încercați prin vecini, pe la bulgari, unguri sau chiar pe la sârbi.