Ca piteștean la fără frecvență, care trăiește în plină societate de consum, de-abia aștept să revin în oraș și să merg la viitorul mare centru comercial din Nord, care se va deschide pe 1 octombrie. Așa poate înțeleg și eu de ce apar două mari centre comerciale în același an într-un oraș care nu pare să fi crescut peste noapte la capitolul bunăstare a majorității cetățenilor.
Ca om care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Argeș, la Pitești, m-am crucit văzând apa din centrul orașului, în urma furtunii de aseară. Nu e prima dată când văd imagini spectaculoase cu apele care ajung la caroseria mașinilor, și clar nici ultima, pentru că știu de mult, din perioada când mă jucam de-a presa, că sistemul de canalizare nu face față unor ploi abundente, care vor deveni, din păcate, regulă, și nu numai în România. Și poate fi și mai rău ca la Pitești, cum descoperă oamenii din județul meu de origine, Galați, unde au murit patru oameni surprinși de viituri. Pentru că, indiferent ce scrie pe rețelele sociale sau ne spun politicienii, schimbările climatice există.
FC Argeș a câștigat, pentru a opta oară, trofeul Georgel Ziguli, după ce a învins Brașovul în finală. La baschet, firește, sportul de echipă la care Piteștiul contează inclusiv în Europa. Asta în timp ce fotbalul din oraș se află pe la subsolul ligii secunde.
Ca iubitor de Vamă, cred că m-aș fi simțit și eu tare neplăcut cu Ro-Alert-ul la trei dimineața, în noaptea de sâmbătă spre duminică, când iar au ajuns fără probleme dronele rusești pe teritoriul nostru, dacă aș fost acolo și aș mai fi avut respectivul sistem prea puțin calibrat cu notificările activate. Poate la un moment dat autoritățile române vor accepta adevărul că partea aia a României este fix la câțiva kilometri de țintele rușilor, care nu sunt cunoscuți pentru precizie sau umanitate, și va adapta cumva sistemul de avertizare. Iar statul ăla cu sutele lui de generali de operetă poate face ceva mai mult contra dronelor rusești care continuă să intre fără jenă în spațiul nostru aerian, chipurile parte din NATO. Plus că nici marea nu e ferită de rachete rusești, care tocmai au lovit o navă comercială plecată din Ucraina în zona economică exclusivă a României. Sat fără câini, ce mai…
Ca cititor, am aflat cu ușurare că cea mai așteptată carte din România, subiectul celor mai multe dintre glumele anului electoral 2024, a apărut. Într-o emisiune tv, realizată de un domn poet care și-a început cariera criticându-l pe Ceaușescu și și-o termină lăudându-i pe mai-marii zilelor noastre. Cât despre cartea în sine, o găsiți doar pe site-ul autorului, generalul Ciucă, adică, gratis. Pentru că, se știe, românul este un mare fan al cititului, mai ales pe suport electronic. Serios vorbind însă, eu chiar sunt, dar mă tem că nu-mi voi pierde niște ore citind opera generalului. Mai ales că oricum n-am nici cea mai mică intenție de a-l vota.
Ca om care trăiește în 2024, sunt total de acord cu doamna Lasconi, care a spus că țara noastră este “super-pregătită” pentru un președinte femeie. Ce-i drept, aș fi preferat un alt profil pentru primul președinte de sex feminin decât al unei absolvente de facultate particulară foarte slab cotată, cu medii de 5 și de 6. Nu de alta, dar România este plină de femei mai bine pregătite. Dar ele nu au loc să se afirme, într-o societate încă dominată autoritar de bărbați.
Ca om interesat de politica internațională, nu puteam rata știrea că fostul număr doi de la NATO și-a anunțat candidatura la președinție, la 15 ani de când a pierdut la limită jobul. Domnul Geoană e acum pe primul loc în sondaje și se dă independent, dar mie tot a PSD îmi miroase. Mă rog, aripa cu note mai mari la Bac, dar tot PSD. Și cu un discurs la fel de conservator ca al celorlalți candidați cu șanse, dar parcă mai predispus la gafe, cum a fost faza cu urarea de bine pentru Regele Mihai, mort de vreo trei ani, sau cea în care spune despre cel care l-a învins în 2009 că este “într-o stare de degradare biologică”. Nemaifiind demult băsist, pot spune că domnul Geoană a început campania asta într-o stare de degradare electorală galopantă.
Ca om care crede în formarea continuă, sunt chiar bucuros să aflu că domnul Ciolacu are profesor de engleză și de economie. Acum eu nu l-am auzit vorbind in limba marelui Will, dar cred că mai este și o altă limbă la care n-ar strica un pic de reîmprospătare a cunoștințelor.
Ca amator de fotbal și politică, nu mă surprinde că Gigi Becali candidează la alegerile parlamentare, și cu atât mai puțin că o face pentru AUR. O să intre, firește, după care vom avea porție dublă, și la știrile din sport, și la cele din politică. Adică ne va fi de două ori mai greu să evităm accesele de înțelepciune ale magnatului din Pipera când ne uităm la televizor.
Iar ca om care apreciază și ciorba reîncălzită, aflu cu indiferență amuzată că doamna Viorica se întoarce. Primul nostru prim-ministru femeie intră în partidul lui Popa Terheș și candidează. Și pun pariu că nu va fi nici pe departe cel mai slab parlamentar din viitoarea legislatură, după cum, cu toate limitările ei, n-a fost nici măcar cel mai slab premier al patriei din ultimii ani.
Ca viitor pensionar, nu mă surprinde că Forbes recomandă România ca destinație pentru pensionarii americani. Pentru că țara noastră e mai ieftină, plus că n-ai prea multe arme de care să te ferești. Iar sistemul nostru medical, chiar și cu șpaga uneori aferentă, este mai accesibil celor cu venituri mici decât cel american. Chiar dacă multe sunt cazurile în care se moare cu zile în spitalele românești. Dar problema cea mai mare este însă imaginea de țară coruptă, care nu este de natură să atragă prea mulți expați, din State sau din alte părți. Aici trebuie lucrat mai mult.
Ca utilizator forțat de autobahn, îmi crește inima când văd că, pe același vechi motiv de control al migrației. nemții au decis să bage controale la toate granițele, inclusiv cu țările din vest și nord, și ele ținte ale migranților. Așa că proxima mea deplasare în țară va fi și mai complicată, și nu numai din lipsa autostrăzii Pitești-Sibiu și a absenței noastre din Spațiul Schengen. Așa fac guvernanții incompetenți: preiau temele extremei drepte, după care se trezesc că au devenit și ei extremiști.
Ca rezident al orașului care găzduiește, printre altele, și sediul central NATO, n-am absolut nicio emoție legat de amenințarea lui Putin, cum că ar declara război alianței nord-atlantice dacă americanii le dau voie ucrainenilor să folosească rachete cu rază medie și lungă de acțiune. Rușii amenință pe toată lumea de zeci și zeci de ani, și mai ales de când e Putin șef la Kremlin, și nu-i mai conving decât pe prietenii lor, deja cumpărați. Mai ales că eu sunt de părere că nimeni n-ar trebui să condiționeze ajutorul acordat unei țări care riscă propria supraviețuire.
Ca utilizator de jucării Apple, am așteptat cu interes lansarea iPhone 16. Care a coincis, pentru cea mai mare companie din lume, cu pierderea unui proces la Curtea Europeană de Justiție, care a decis ca firma americană să dea înapoi 13 miliarde de euro Irlandei, care-i oferise sub formă de scutiri de impozite. Numai că irlandezii n-ar prea vrea banii, că le strică firma de țară cu impozite mici care au atras multe companii importante. De unde vedem că nu e nasol numai când pierzi bani, ci și atunci când câștigi.
Ca pro-american, mă bucur că prima dezbatere dintre Kamala Harris și Donald Trump a fost câștigată de actualul vicepreședinte al SUA, care a făcut față elegant minciunilor fostului președinte, dintre care cea cu imigranții care mănâncă pisici e clar cea mai sfruntată. Iar dacă mai punem la socoteală și două declarații de susținere pentru doamna Harris, de la fostul vicepreședinte republican Dick Cheney și de la Taylor Swift, deja șansele democraților de a păstra președinția celei mai importante țări din lume cresc. Ceea ce nu va aduce prea multe avantaje Europei, dar va evita repetarea circului din primul și, sper, singurul mandat al lui Trump la Casa Albă.
Ca om interesat nu numai de bucătăria, fotbalul și obiectivele turistice italiene, ci și de politica din Cizmă, am râs un pic când am aflat că nepoata lui Mussolini pleacă din partidul doamnei Meloni, Frații Italiei, care conduce țara, pentru că-l consideră prea de dreapta. E ca și cum nepotul lui Zelea Codreanu ar pleca din AUR, coleg de grup european cu partidul italian mai devreme menționat, pentru că îl consideră prea naționalist.
Și ca iubitor de muzică rock și de oameni buni, nu m-a surprins că Jon Bon Jovi a salvat o femeie care voia să se sinucidă doar vorbind cu ea. E un muzician bun, chiar dacă în precedentul său turneu m-a dezamăgit cu prestația sa scenică, dar e și un om bun, care, la vreme de pandemie, gătea pentru oamenii fără adăpost din zona lui.