Cine mă cunoaște cât de cât din punct de vedere muzical știe că este trupa mea preferată de mai bine de 30 de ani. De fapt mi-a atras atenția imediat după Revoluție, când figura cu piesa care urma să devină și să rămână favorita mea în avalanșa de videoclipuri preluate de pe Super Channel cu care ne bombardau noile televiziuni. Piesa se cheamă Eyes of a Stranger și închide cel mai bun album al tuturor timpurilor, pentru mine, Operation:Mindcrime. Iar trupa se numește Queensrÿche. Pe care, iată, am văzut-o din nou, la cinci ani de la ultima întâlnire, care s-a lăsat și cu o fotografie. De data asta am mers până la Eindhoven, într-un club cunoscut în zonă, Effenaar, care nu mi s-a părut cine știe ce impresionant nici ca atmosferă, nici ca sonorizare. Plus că era plin de oameni mai înalți ca mine, care insistau să se așeze fix în fața mea. Asta n-a fost neapărat o problemă la trupa de deschidere, trei tipi care-și spun Night Demon și care se chinuiau să cânte ceva heavy-metal, acolo, în ținute demne de anii ’80 și cu un sound la fel de prăfuit. După care a urmat regalul, pentru că favoriții mei au cântat, integral, primele lor două albume, mini-LP-ul Queen of the Reich și LP-ul The Warning. Muzică de acum peste 40 de ani, care a sunat proaspăt și bine, chiar dacă între timp vocalistul original, Geoff Tate, a plecat. Pentru că înlocuitorul, devenit între timp titular incontestabil, Todd La Torre, l-a făcut uitat. Inclusiv pe versiunea sa de Eyes of a Stranger, care m-a lăsat cu gura căscată. Clar că plimbarea, cam ca de la Pitești la București și înapoi, plus nelipsitele lucrări de noapte de pe autostrăzile belgiene, a meritat tot efortul. Și clar că de-abia aștept să-i revăd. Mai știi, m-oi fi transformat în fan fără să-mi dau seama.