Ca fost ziarist argeșean nu mă miră că primarul de la Dârmănești, același care în urmă cu un sfert de secol încerca să-mi agreseze colegul cameraman, le plătește angajaților instituției cursuri de formare la mare, fix în timpul vacanței de vară. Când stai atâta timp pe o funcție, ai tendința să crezi că e pe nume propriu, ceea ce, cumva, explică de ce domnul Ciolan spunea că banii pentru cursurile de vară ale colegilor săi ar fi, de fapt, ai lui.
Ca fost licean la Pitești am aflat cu tristețe că fostul liceu 8, acolo unde a predat tatăl meu, dispare. Adică va fi comasat cu un alt liceu industrial, Dimitrie Dima. În condițiile în care numărul copiilor de vârstă școlară scade, era normal ca să ajungem și la dispariția unor instituții de învățământ care nu sunt competitive.
ȘI apropo de dispariții, ca fost spectator de volei, aflu cu dezamăgire că Argeșul nu va mai avea echipă feminină în prima ligă. Și aici e de înțeles, că FC Argeș nu mi s-a părut un club prea bogat, drept pentru care acolo au fost niște alegeri de făcut. Și e normal să păstrezi fotbalul, care aduce lume la stadion, mai ales acum, când echipa a revenit în prima ligă. Și e la fel de normal să privilegiezi și baschetul, care mai aduce, de bine, de rău, câte-o participare în cupele europene.
Ca participant la activități muzicale în aer liber nu m-a mirat că președintele Dan a mers, cu ocazia vizitei sale peste Prut, și la Festivalul Lupilor. După cum nu m-a surprins că, în loc să stea în zona VIP, a preferat o pătură, ca orice spectator normal. Mă rog, aproape normal, că eu nu merg la concert în pantaloni de stofă și cămașă albă de costum, dar aici vorbește morocănosul din mine.
Și tot despre deplasările președintelui, ca om nu prea dus la biserică (eu, nu el) nu mă surprinde că a ales să meargă la slujba de Sf. Maria pe la el pe-acasă în loc să se pozeze frumos cu marinarii, așa cum o făceau predecesorii lui (vă mai amintiți ce semăna Klaus cu 007?). Și asta pentru că biserica la noi în țară e muuuult mai importantă decât oricare parte a armatei. Chiar dacă, atunci când plouă tare, nu popii ne ajută, ci soldații.
Ca român care n-a pierdut la Caritas (bine, la acel moment oricum nici n-aș fi avut ce investi ca să pierd) nu mă surprinde că Sorin Ovidiu Vântu vrea să-și facă partid ca să scoată țara din UE. Firește, cu ajutorul celui mai iubit fiu al iubitorilor de ruși de pe la noi, soțul doamnei Cristela. Mă așteptam de mult la un asemenea partid, pentru că mi-era clar că prietenii lui Putin de pe la noi au tot crescut și ca număr și ca poluare a spațiului public, apropo de visul umed al lui George Simion cu guvern auristo-pesedist în toamnă cu același ubicuu domn Georgescu premier. Bine, dacă chestia asta iese, și are șanse mari, pe fondul comunicării dezastruoase și ezitărilor guvernanților, putem deja cu toții să învățăm (sau să ne reamintim, în cazul meu și al multora din generația mea) limba cotropitorului aflat din nou la graniță.
Ca amator de chipsuri de creveți am aflat cu bucurie reținută că de-acum putem merge în Vietnam fără viză, dar doar pentru 45 de zile maxim. Bucuria nu e pentru mine, că nu vizitez dictaturi, ci pentru nostalgicii după Ceașcă, cărora li s-a luat de traiul în occidentul decadent și își doresc să retrăiască raiul comunist.
Ca devorator de știri online am aflat cu neplăcere că ziarul meu preferat, G4Media, tocmai a fost cumpărat de trustul lui Radu Budeanu, tip apropiat de PSD, condamnat pentru intermedierea unei mite de 5 milioane de euro, care are în portofoliu titluri precum Cancan sau Gândul. Ironia sorții este că se aude prin târg că aceeași sumă ar fi fost prețul afacerii. Adică foarte mult pentru piața online din patria mumă. Ceea ce-mi amintește despre celebrele vorbe ale lui Don Corleone cu oferta pe care nu puteai s-o refuzi.
Ca amator de mașini frumoase și puternice nu mă miră că David Popovici a devenit ambasador Porsche. Păi după scandalul de la începutul anului, când cel mai important sportiv român al momentului a îndrăznit, spre oroarea unor concetățeni ipocriți, să-și ia un Spyder din bani munciți, firma din Stuttgart ar fi trebuit să fie extrem de prost inspirată ca să nu profite de publicitatea gratuită aferentă.
Ca telespectator al serialului Povestea slujitoarei nu mă surprinde că ministrul apărării din State, Pete Hegseth, promovează clipuri care cer interzicerea dreptului de vot la femei. După cum nu mă miră că în Texas profii vor fi obligați să afișeze cele zece porunci în clasă. Încetul cu încetul, și fără prea mare zgomot, America se transformă în Gilead.
Ca amator de fotbal nu mă surprinde că liga spaniolă de fotbal a decis ca partida dintre două preferate ale mele, Villareal și FC Barcelona, din campionat, să se joace tocmai la Miami, în decembrie. Este premieră mondială, dar va deveni curând o practică banală. Pentru că puține activități din lumea noastră ne arată mai limpede cât de lacom poate ajunge omul decât fotbalul profesionist.
Ca meloman care ascultă des Megadeth am aflat cu tristețe, dar nu cu surprindere, că trupa lui Dave Mustaine se retrage la anul. După ce l-am văzut acum câțiva ani, imediat după ce se vindecase de cancerul din gât, mă așteptam ca unul dintre cei mai importanți muzicieni heavy-metal să vrea să iasă la pensie curând. Așa faci atunci când te respecți și-ți respecți și fanii, a căror ultimă amintire cu tine va fi una frumoasă, nu de milă și/sau frustrare, cum am încercat de mult prea multe ori în ultimii ani.