Ca cetățean român și european, sunt șocat de ceea ce s-a întâmplat în campania care s-a terminat cu anularea alegerilor prezidențiale. Niciodată de când sunt prezent pe rețelele sociale nu am văzut atâta fanatism, de parcă sute de mii de oameni au intrat într-o transă colectivă. Este, de fapt, un război civil purtat online, la instigarea celor care ne vor răul, adică cele mai periculoase și mai mari dictaturi din lumea asta, Rusia și China, dar și cu ajutorul esențial al incompetenței organelor statului. Firește, fanaticii de care vorbeam populează la greu fix acele instituții de care vorbeam, de unde lipsa mea de surpriză la reacția târzie a statului român la acest atac hibrid. Sunt totuși bucuros că, cel puțin pentru moment, am scăpat de candidatul cel mai periculos, care sper să plătească penal și financiar pentru pericolul în care ne-a pus. Pericol care nu a trecut, cu mai bine de o treime de parlament compus din proruși și cu niște partide mai mult sau mai puțin europene care au mari dificultăți de a se înțelege în fața amenințării hibride putiniste.
Ca fost jurnalist argeșean, mă surprinde că partidul cel mai tare din județ de-abia a reușit să bage trei deputați și-un senator în parlament, fiind, din ce-mi amintesc, cea mai slabă performanță electorală din istorie. Astfel, Simona Bucura Oprescu și Remus Mihalcea își păstrează mandatele de deputați. La fel și senatorul Ovidiu Puiu. Lor li se adaugă deputatul Cătălin Mândroc, venit cu dedicație pe autostrada Agamiță Dandanache. Pe de altă parte, nu mă mir că AUR bagă doi deputați, adică pe liderul organizației, Bogdan Velcescu, și pe Cristina Butura, care era cadru medical prin UK înainte să revină în țară și să intre în politică, mai întâi pe la Alba și după aia la Argeș. Adică venită pe aceeași autostradă pe care a venit, acum patru ani, generalul Chelaru, care prinde acum un mandat de senator, după cel de deputat obținut în 2020. Tot AUR, firește. Ajungând la locul trei, îmi pare rău că fostul prefect Perianu nu prinde deputăția de pe locul 2 al listei PNL, deschisă de un alt politician navetist pe autostrada botezată după numele celebrului personaj caragialesc, Alina Gorghiu. La Senat, însă, merge fostul meu coleg de liceu, Mihai Coteț, care-și vede astfel răsplătit efortul financiar care l-a făcut greu de evitat pe rețelele sociale. La doar câteva voturi distanță, USR Argeș își bagă, previzibil, cei doi lideri, pe Ionuț Moșteanu la Cameră și pe Narcis Mircescu la Senat, liderii autoritari ai partidului la nivel județean. După care urmează tot o certitudine, și anume singurul parlamentar de Argeș al partidului Dianei Șoșoacă, Tudor Ionescu, care a preluat recent filiala argeșeană a partidului după ce s-a remarcat ca lider la Noua Dreaptă. Tot pe autostradă venit, firește. Tot la SOS au candidat, la Senat, dar fără succes, doi oameni pe care-i cunosc bine, fostul vicepreședinte al CJ Marian Fulga și fostul meu coleg de la Antena 1 Pitești, Marius Dumitrescu, care nu-mi vine să cred că fac parte din partidul unei simpatizante legionare și putiniste. Și, ca să închei seria viitorilor parlamentari de Argeș, îl avem, pentru Partidul Oamenilor Tineri, pe Dorin Popa, nu chiar foarte tânărul lider al revoluționarilor argeșeni, care va fi și el deputat. Naționalist, probabil. Suveranist, la fel. Dar nu mă gândeam să-l văd pro-legionar și pro-Putin pe unul care a ieșit în stradă tocmai contra comuniștilor pe care i-au adus tancurile rusești.
Ca om care detestă dictatorii, nu mă surprinde că Vladimir Putin, idolul suveraniștilor de pe la noi și de aiurea, a făcut mișto de decizia CCR de renumărare a voturilor. Cu toate rezervele mele apropo de oportunitatea ideii și independența instituției conduse de un fost parlamentar PSD, noi, de bine, de rău, avem stat de drept, nu ca muscalii, care preferă iluziile imperialiste oferite de un dictator unui trai democratic și liber.
Ca fost macronist, nu mă surprinde că a picat guvernul francez după cel mai scurt mandat din istorie. Când îl ai premier pe Michel Barnier, unul dintre cei mai importanți politicieni francezi din ultimii ani, e și normal că nu se va milogi pentru susținere în fața extremiștilor de dreapta ai lui madam Le Pen sau ai celor de dreapta ai lui Melenchon. Mai bine pleacă acasă cu capul sus.
Ca om care nu mai are iluzii despre politica americană, nu mă surprinde că, pe final de mandat, actualul președinte a decis să-și grațieze fiul. La urma urmei, el personal nu mai are nimic de pierdut, iar partidul lui a pierdut oricum destul din cauza deciziilor sale proaste. Și nu mă surprinde nici că viitorul președinte al americanilor a criticat decizia, după ce el însuși a grațiat membri ai propriei familii.
Ca posibil vizitator al Canadei, nu m-a mirat foarte tare că Donald Trump i-a propus premierului Trudeau ca vecina din nord a Statelor Unite să devină stat american ca să scape de taxele cu care președintele ales al SUA amenință pe toată lumea. Premierul canadian cică ar fi râs, dar sunt convins că nu era chiar râsul lui.
Ca om care crede că rețelele sociale sunt periculoase, nu mă surprinde că zeci de români au ajuns la spital cu fracturi și traumatisme grave în urma unei provocări lansate, normal, pe TikTok. Aceasta se numește Superman challenge și presupune că te arunci în față, cu mâna înainte, precum personajul din film. Și, pentru că viața bate filmul, gravitația își spune cuvântul și cazi.
Ca utilizator de rețele sociale care nu are încredere în influenceri nu mă miră că, potrivit unui studiu UNESCO, două treimi dintre aceștia dau informații pe care nu le verifică. La ce gogomănii mai spun unii sau alții cetățeni al căror singur scop este numărul de like-uri sau de urmăritori, este clar că de obicei n-au calificarea să vorbească despre nimic. Cu toate acestea, lumea îi crede. Iar aici nu mai e doar problema influencerilor, ci și a publicului lor.
Ca fost și, poate, viitor vizitator al Vienei, nu mă miră că chioșcurile lor de cârnați au intrat in patrimoniul UNESCO ca loc de socializare. La ce cozi am prins acolo și la ce discuții mai mult sau mai puțin elevate am purtat, inclusiv în limba mea, mi se pare corect. Ca să nu mai pomenesc de gustul cârnaților cu pricina.
Ca rezident într-o țară cu vreme schimbătoare, mă surprinde plăcut că Google a găsit o soluție bazată pe inteligența artificială care să indice prognoza meteo pe două săptămâni. Mă gândeam eu că era timpul ca IA să apară în viețile noastre și altfel decât prin memele idioate de pe FB sau prin softul ăla care-ți face orice text la comandă.