A apărut o nouă linie de autobuz în Pitești, 16, care trece pe la Metro și pe la Supernova. Pentru că a apărut La Cocoș, presupun. Deși nu văd cum ai putea plimba o pilotă primită cadou de la noul și influentul supermarket cu autobuzul. Și apropo de autobuze, orașul intră de luna asta în rândul lumii civilizate și introduce biletul valabil o oră pe toate liniile din rețeaua de transport a orașului. Deci, teoretic, poți să te duci de la un capăt la altul al Piteștiului cu doar trei lei.
Stadionul de la Pitești se face. Bine, deocamdată cu banii primăriei, adică un sfert din valoare. De la începutul lui 2027 vine și restul, de la bugetul de stat, care se presupune că-și va reveni până atunci. Deci sunt șanse să vedem meciuri pe noul stadion deceniul ăsta. Deși va trebui să mergem pe jos sau cu transportul în comun, că marele stadion de 15000 de locuri va avea mai puțin de 500 de locuri de parcare disponibile. Zici că și acolo sunt la putere tot ecologiști care urăsc mașinile, ca în orașul în care trăiesc.
După veștile bune despre autostrada spre Sibiu din săptămânile trecute, trebuia să vină și unele mai proaste. Astfel, pe tronsonul Boița-Cornetu încep lucrările total de-abia prin primăvară, când vin toate acordurile de mediu. Ce pot să mai spun, că uitasem că provin dintr-o țară unde birocrația prosperă?
Cea mai recentă critică la adresa președintelui Dan nu este legată, firește, de politica lui sau de discursurile sale, probabil cele mai profunde și mai sincere ale unui lider român actual, pentru că cei care l-au considerat autist și-i spun în continuare “Mucușor” oricum nu au nici capacitatea intelectuală și nici bunăvoința de a le înțelege. Nu, problema e că omul nu a știut cum să se poziționeze față de garda de onoare. Și se uita dezorientat, așa cum, cel mai probabil, ne-am fi uitat cu toții la prima noastră experiență de genul ăsta. Mie mi s-a părut ca un fel de Forrest Gump al nostru, batjocorit la început de aproape toți oamenii care se cred normali și deci superiori pentru ca la final să le demonstreze tuturor valoarea sa umană, ca să nu mai vorbim de succesul în viață.
Și tot despre președinte, care a spus, recent, că România nu a fost pregătită să adere la UE acum 20 de ani, când a fost semnat tratatul de aderare dintr-unul dintre cele mai frumoase locuri din fosta mea țară de reședință, Mănăstirea Neumünster din Luxemburg. După ani de trăit și plimbat prin 22 de actuale și foste membre ale Uniunii Europene, îl contrazic un pic. În 2007 România nu era pregătită, e adevărat, dar era mai pregătită decât au fost alții, pentru că noi, românii, eram pregătiți să trăim mai bine și să facem totul pentru asta. Iar acest lucru este reflectat și în creșterea economică și a nivelului de trai, dar și în importanța pe care o avem, ca țară, la nivel european. Ca să nu mai vorbim de încrederea pe care noi, românii, continuăm s-o avem în UE, în ciuda incapacității guvernelor succesive de a profita mai mult de acest avantaj.
Partidul pro-european din Moldova a câștigat alegerile. Din nou. Și va guverna in continuare. Tot singur. Firește, toate astea le știați. După cum știați și cum s-au luptat frații noștri cu minciunile de pe net, venite de la foștii lor, și-ai noștri, stăpâni ruși. Și știați și cum s-au luptat să-și aducă înapoi la judecată marele și periculosul oligarh. Și știați și cât de clar se exprimă contra rușilor și pentru Europa și lumea civilizată. Ei bine, valorile care ne conduc nu știau. Sau, și mai rău, nu le pasă. Deși ar trebui să învețe lecția fratelui mai mic, pe care-l tot tratează de sus. Începând cu președintele Dan, care ar avea nevoie de meditații susținute de la Maia Sandu cel puțin la lupta cu rusofilii din instituțiile statului.
Weekendul ăsta sunt alegeri într-una din țările care mie mi-au plăcut mereu. Cehii au de ales, și ei, între actuala putere, vădit pro-europeană și pro-Ucraina, și fosta, reprezentată de un tip care e anchetat de UE pentru fraude cu fonduri europene și care este, firește, susținut de Rusia prin campaniile sale de dezinformare și de Viktor Orban, care speră să mai facă rost de un aliat contra Bruxelles-ului, după ce prietenul lui și-al lui Putin din Slovacia, Robert Fico, a revenit la putere anul trecut. Aici însă șansele unei vești bune sunt foarte mici, deci eu unul mă pregătesc pentru o Praga mai prorusă și mai antieuropeană.
Un fost europarlamentar britanic a recunoscut că a fost plătit de ruși ca să le promoveze politica prin discursuri politice. Întâmplător sau nu, domnul Nathan Gill era membru UKIP și, ulterior, lider al Reform UK pentru Țara Galilor. Și, la fel de întâmplător, mare promotor al Brexit-ului. Și tot de la britanici, tot la fel de întâmplător, guvernul lor laburist care face pe el de frica extremiștilor lui Farage, liderul Reform UK, care conduc autoritar în sondaje, le va cere imigranților să știe foarte bine limba engleză. Chiar dacă detest extremismul, mie mi se pare o idee bună, pentru că nici prin gând nu mi-ar trece să mă mut într-o țară unde nu cunosc bine limba oficială. Sau, mă rog, una dintre ele, că luxemburghezii și belgienii au câte trei.
Din păcate, tot din destinația mea preferată de vacanță vine și vestea unui atentat săvârșit de un britanic de origine siriană pe nume Jihad contra unei sinagogi dintr-un oraș, Manchester, care mie mi-a plăcut mult, și nu numai pe motive de fotbal. Ura manifestată până acum doar prin demonstrații și mici gesturi locale (cum a fost faza cu muzicianul israelian dat afară din restaurant la Viena pentru că vorbea în limba lui) intră astfel în zona violenței fizice, mortale, așa cum am mai văzut în urmă cu vreo câțiva ani. Pentru că extremismul antisemit nu face, iată, diferența între un guvern condus de fanatici, cel israelian adică, și oameni care au aceeași religie cu respectivii guvernanți. E ca și cum aș fi atacat pe stradă pentru că sunt ortodox, la fel ca rușii care omoară copii în Ucraina.
Doi bulgari care lucrează la administrarea transporturilor rutiere au cerut șpagă șoferilor care transportau logistica pentru concertul lui Robbie Williams. Și-au folosit Google Translate. Și i-au trimis pe șoferii britanici la ATM să completeze șpaga, că ei, ca și mine, nu umblau cu cash. Iar aceia i-au reclamat la poliție. Iar poliția i-a reținut. Noroc cu Robbie Williams, ca să-i parafrazez pe internauții bulgari, care spun că starul englez face mai multe pentru a combate corupția decât guvernul de la Sofia. Sună cunoscut?
Cel mai bogat om din lume tocmai a ajuns la juma’ de trilion de dolari. Și s-a enervat pe Netflix că a băgat nu știu ce serial care i-a deranjat prejudecățile anti-trans. Și și-a anulat abonamentul. La fel au făcut și unii fani ai lui, printre care și George Simion. Eu nu cred în gesturi din astea teatrale, de boicot de ochii lumii, de-aia nu mi-am anulat nici abonamentul la Disney când l-au suspendat pe Jimmy Kimmel, deși a fost clar un atentat la libertatea de expresie.
San Siro a fost vândut de orașul Milano către cele două cluburi care-l folosesc. Și va fi demolat la anul, fix la un secol după ce a fost inaugurat. Și înlocuit cu un alt stadion, modern, care va avea același nume. Care însă nu va mai fi acel templu al fotbalului pe care-am avut norocul să-l vizitez. Asta e soarta tuturor marilor stadioane din Europa, care trebuie să se modernizeze nu numai din motive de siguranță, dar și pe considerente financiare, pe măsură ce oamenii care fac bani din fotbal devin din ce în ce mai lacomi.