Ca cetățean român responsabil am votat deja în primul tur al prezidențialelor. A fost cel mai ușor vot, pentru că opțiunea o aveam deja din decembrie. Iar decizia mea n-a fost influențată de dezbaterile cu aer profund caragialesc pe care le-am urmărit parțial, râzând în cea mai mare parte a timpului. Nu mai vorbesc de imaginile false aruncate pe piață pe final de campanie, care, la fel, au avut efect nul asupra opțiunii mele de vot. Am votat deci cu un candidat care-a excelat într-un domeniu în care eu am fost deficitar și care mi se pare cel mai potrivit pentru a ne menține în lumea civilizată. Ca să nu încalc legea nu-i voi spune numele, dar cei care mă cunosc știu sau măcar bănuiesc. Pot să spun însă că nu am votat cu niciunul dintre cei doi candidați care în 2012 mă făceau să mă tem pentru viitorul european al țării mele. Evident că nu am votat la fel ca jumătate din diaspora, cu clona nereușită a lui Călin Georgescu, un cetățean căruia nu-i găsesc niciun merit, dar care, dacă va câștiga peste două săptămâni, ne va aminti de vremurile lui Ceaușescu. N-am votat nici cu fostul ministru care a făcut mișto de accentul unei jurnaliste britanice care s-a chinuit să ne învețe limba pentru că chiar îi pasă de țara asta. Și, deloc surprinzător, nu mi-am repetat votul din noiembrie, pentru că beneficiara lui mi-a demonstrat că nu l-a meritat.
Ca turist care va ocoli cu grijă Statele Unite până scapă de regimul Trump nu mă surprinde că țara aceea cu care avem noi parteneriatul acela strategic ne-a scos definitiv din programul Visa Waiver. Se pare că trumpismul celor mai mulți dintre candidații la președinție n-a contat la înalta poartă de la DC. Mă întreb, retoric firește, dacă alegerea unui prorus la Cotroceni va schimba decizia “aliaților” noștri de peste Ocean.
Ca alegător român nu mă miră că o doamnă deputat de la PSD, care face parte din comisia care cercetează faptele de corupție, a fost trimisă în judecată de DNA pentru, ați ghicit!, corupție. De asemenea, fără absolut nicio legătură cu știrea anterioară, nu m-a surprins că patronii FCSB și CFR Cluj, altminterea adversari înfocați, s-au regăsit pe lista donatorilor PSD din anul electoral 2024. Alături de mai multe figuri pitorești, printre care și-un maseur care, spune el, a făcut masaj erotic ca să adune bani pentru partid.
Ca fost membru cotizant de organizație politică, nu mă surprinde că partidul Dianei Șoșoacă este subiectul unui dosar penal pentru șantaj, pentru că membrilor li s-ar fi cerut cotizația anuală în avans dacă voiau să fie membri în birourile electorale, activitate remunerată, firește.
Ca argeșean la fără frecvență m-a mirat că opoziția parlamentară a reușit să treacă o moțiune simplă contra singurului ministru din acest județ. Firește că Simona Bucura Oprescu, chiar dacă a vărsat ceva lacrimi cu ocazia afrontului suferit, nu va pleca din funcție doar atâta lucru, dar e de remarcat că majoritatea guvernamentală a dat rateuri tocmai în prag de alegeri.
Ca iubitor de istorie nu mă miră că proaspăt redeschisa după renovare Cetate Poienari a fost deja închisă pe motiv de vizite neautorizate ale urșilor, care-au rupt gardul electric. Era și normal după ce ultima dată când am ajuns prin zonă era coadă de mașini la hrănit respectivele animale, pe care tot mâna omului care distruge pădurile le-a lăsat fără mâncare. Iar dacă onor autoritățile nu găsesc rapid soluții, probabil la la concertele de la Simfonia lalelelor de la anul vor participa și urși, că de la Budeasa, comună de lângă Pitești unde-a fost filmat recent un asemenea animal, și până în oraș nu e mare distanță.
Ca membru al unei familii care nu-și permitea Dacie pe vremea lui Ceașcă m-am mirat că “norocoșii”, cum îi credeam eu la vremea respectivă pe compatrioții care și-au depus bani la CEC pentru mașina națională, își vor recupera banii. Firește, nu-și vor putea lua Dacie nouă, dar una SH da. A fost nevoie doar de 35 de ani de așteptare…
Ca vizitator ocazional al Germaniei mă miră că guvernul lor a luat decizia curajoasă de a cataloga partidul AfD ca fiind o formațiune extremistă care pune în pericol democrația și care trebuie monitorizată atent. Și noi avem în Parlament nu unul, ci trei partide care ne-ar da mâine pe mâna rușilor și care-ar merita această etichetă oficială. Din păcate, tot ce putem spera, deocamdată, este ca respectivele partide să eșueze în tentativa de a-și pune reprezentantul în prima poziție din stat.
Ca om care ajunge mai des în biserici catolice decât în lăcașuri de cult ortodoxe nu mă miră că Donald Trump s-ar dori el însuși papă. Presupun că, chiar dacă are cea mai importantă funcție de pe Pământ, dorința lui de mărire nu are limite. Drept pentru care, dacă aș fi în locul cardinalilor care-l aleg pe succesorul lui Francisc, nici n-aș mai sta pe gânduri. Papa Donald I ar face lumii mult mai puțin rău decât președintele cu același nume. Mai ales că există și precedentul Borgia, când influentă familie medievală care domina Italia și-a impus inclusiv propriul papă.
Ca utilizator de rețele sociale care evită orice e legat de TikTok mă simt bine că, în prag de alegeri prezidențiale, rețeaua chinezească și-a luat juma’ de miliard de euro amendă de la UE pentru că trimite datele utilizatorilor în cea mai populată dictatură a lumii.
Ca amator de fotbal care detestă violența de orice fel m-a dezamăgit teribil gestul lui Rüdiger, fundașul german al lui Real Madrid, care-a aruncat cu o sticlă de plastic către arbitrul finalei Cupei Spaniei, pe care echipa sa era pe cale s-o piardă în fața marii sale rivale, FC Barcelona. Păi dacă la nivelul ăsta avem asemenea reacții, ce să-i mai ceri unui Mirel Rădoi, antrenor la Universitatea Craiova, care amenință cu moartea pe un oficial al unei echipe adverse pentru că acela l-ar fi înjurat “de morți”?