Ca șofer care mai conduce prin țară din când în când, mă bucur că drumul expres Pitești-Craiova este aproape gata. Mai sunt doar niște mici porțiuni neterminate la ieșirea din Craiova și la intrarea în Pitești, în urma dublei inaugurări din săptămâna care precede alegerile parlamentare. Firește, e doar o coincidență.
Ca autor al unei cărți care se cheamă Dumnezei și microbiști, nu mă surprinde că subiecții articolului care îi dă titlul, judecătorii de la Curtea Constituțională, care și-n vara lui 2012 se jucau tot de-a Dumnezeu, amână decizia privind alegerile prezidențiale până după parlamentare. Justiția română mai amână, din când în când, decizii cruciale, până după unele alegeri, cum a fost, acum mai bine de 5 ani, cazul procesului domnului Dragnea, trimis la pușcărie fix a doua zi după ce partidul său pierduse alegerile europene.
Ca fost participant la manifestațiile contra lui Dragnea (vă mai amintiți?) m-am simțit mândru că mii de tineri au ieșit în stradă în mai multe orașe din România ca să protesteze contra lui Călin Georgescu. Astfel de proteste sunt firești într-un stat democratic, deși nu cred că vor avea un impact important asupra alegătorilor respectivului personaj.
Ca fost jurnalist care știe că sondajele trebuie urmărite cu rețineri, nu mă surprinde totuși că o ultimă cercetare înainte de alegerile parlamentare din acest weekend dă AUR pe primul loc și USR pe trei, după PSD, dar înainte de PNL. Ar mai intra UDMR, că ei au locul garantat. Pornind de la acest sondaj, aș specula că în parlament ar mai intra prorușii de la SOS și POT, jucăria politică a lui Călin Georgescu, care în sondaj sunt la limită. Cu redistribuiri și votul din diaspora, estimez că vom avea peste o treime de aleși proputiniști și antieuropeni în Parlament. Ceea ce, paradoxal, va fi ocazia perfectă pentru un guvern al tuturor celorlalți. Asta, firește, dacă le pasă de direcția europeană și euroatlantică a patriei. Altfel, punem mâna pe rusă, că se va dovedi utilă foarte curând.
Ca votant cu interes în zona campaniilor electorale nu mă surprinde lipsa de imaginație a partidelor. Astfel, eu unul sintagma “nu pot ei fura cât puteți voi vota”, de la USR, mi-o amintesc de la Traian Băsescu. Iar dacă preluarea mesajului este cumva explicabilă prin relația strânsă între partidul doamnei Lasconi și fostul președinte, ce să mai spun de fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, și fostul lider liberal, Nicolae Ciucă, care și ei au prestat același slogan.
Ca fost votant în referendumul prin care românii au decis să reducă numărul de parlamentari la 300, mă surprinde în mod plăcut anunțul noului șef al PNL referitor la promovarea acestei măsuri. Este reconfortant să vezi un politician important, posibil premier, că vrea să respecte voința poporului (știu că sună extrem de populist, dar nu sunt și nici nu voi fi vreodată candidat, deci nu se pune). Dar nu mă surprinde că domnul Bolojan susține familia tradițională, pentru că PNL mai e liberal doar cu numele, fiind de fapt unul din multele partide conservatoare ale patriei.
Ca fan Schengen (orașul luxemburghez, firește), mă declar doar parțial surprins că, deși s-a anunțat peste tot că intrăm în spațiul de liberă circulație cu totul, cică mai persistă controalele vreo juma’ de an, minim, chipurile ca să se prevină orice amenințări la adresa securității interne. N-am înțeles a cui securitate internă, dar mă tem că voi continua să arăt pașaportul la vama cu Ungaria pentru mai mult timp. Asta dacă am noroc și spațiul Schengen nu moare.
Ca posesor de viză de State, pe care nu plănuiesc s-o mai folosesc în următorii ani, nu mă miră că rata de refuz a cererilor românești pentru cea mai scumpă ștampilă din viața mea tocmai a scăzut sub pragul de 3%, ceea ce ar trebui să ducă la eliminarea respectivei vize. Dar, fiind încă în perioadă electorală, îmi păstrez rezervele, la fel ca și la accesul total la Schengen. Adică o să cred când văd negru pe alb din sursă din partea cealaltă (americană, pentru vize, austriacă, pentru Schengen).
Ca susținător al cauzei ucrainene, nu mă miră că invadatorii ruși aveau liste cu oamenii care trebuiau uciși după potențiala ocupație a vecinilor noștri de la nord. Înaintașii lui Putin au făcut ceva asemănător cu elitele din România, după război. Bine, au fost drăguți, adică nu i-au omorât direct, ci i-au trimis la închisoare sau la canal.
Ca anglofil, nu mă mir că primul lor ministru tocmai a recunoscut că rata fără precedent a migrației este cauzată de Brexit. Care a fost, chipurile, motivat în primul rând de stresul insularilor față de oamenii care veneau la muncă pe-acolo, în special noi, bulgarii și polonezii. Asta așa, în cazul în care credeați că doar noi punem botul la minciunile online și offline.
Ca fost vizitator al Irlandei, m-a distrat când am văzut că, și la ei, primul-ministru, supranumit TikTok pentru postările pe rețeaua aia care nu ne stimulează neuronii, are probleme cu alegerile anticipate pe care le convocase când s-a trezit că stă bine în sondaje. Iar o ultimă aroganță a lui, pentru că nici aici n-avem exclusivitate (într-un magazin, o asistentă medicală i-a reproșat ceva și el a plecat fără s-o bage în seamă) l-ar putea costa jobul și cariera politică.
Ca iubitor de Paris mă bucur că Notre Dame se redeschide. După mai bine de 5 ani de reparații în urma incendiului din 2019, va putea fi din nou vizitată începând cu 7 decembrie. Poate data viitoare când mai ajung prin zonă intru și eu, deși sincer mie celebra catedrală îmi place mai mult la exterior.
Ca iubitor de animale (cu excepția maidanezului care m-a perforat acum doi ani prin Pitești) mă bucur că statul New York interzice vânzarea animalelor de companie în magazine. La câte necuvântătoare sunt abandonate peste tot, este o decizie normală și corectă, care-ar trebui aplicată peste tot în lume.