Sunt unele trupe care, atunci când dai de ele, îți dau senzația că s-au aflat mereu în mintea ta, doar că nu-ți dădeai tu seama. Așa de familiar sună. Una dintre formațiile astea se numește The Sisters of Mercy și tocmai am avut plăcerea de a ajunge, a doua oară, la un concert al ei. Bine, și norocul, pentru că biletele s-au dus așa de rapid încât a fost nevoie să mai facă un show, ziua următoare, ca să acopere cererea. O să vă întrebați, cei care auziți prima dată de trupa din Leeds, de ce atâta cerere pentru niște tipi care n-au mai scos de mult nimic nou și care se bazează pe același repertoriu de zeci de ani. Iar eu o să spun că este greu de explicat în mod rațional. Pentru că show-ul este cam zero, cu niște băieți pierduți pe undeva pe scenă, sub acoperișul unor umbre care-și schimbă culoarea pe criterii greu de înțeles (piesa mea preferată de la ei, Temple of Love, a avut fundal verde, de exemplu). Linia melodică este destul de monotonă, cu același ritm care-ți amintește de perioada depeșară de la Paradise Lost. Dar atmosfera este mistică. Este ca și cum niște surori de genul Bene Gesserit din Dune sau Nightsisters din Dathomir (universul Star Wars) s-ar fi apucat să cânte, cu vocea unui englez clasic, de tip așchie, dar cu o prezență scenică puternică, chiar și fără chip. Care mi-a adus aminte, printre altele, de un alt tip suplu care umplea scena și aerul cu vocea lui hipnotică, care avea o piesă care se chema fix Sisters of Mercy. Și care se numea Leonard Cohen. Care și el avea instrumentiști valoroși, dar discreți. Și sunetiști care-și meritau fiecare bănuț. Am avut, așadar, o experiență apropiată celei de la concertele regretatului artist canadian. Numai că de data asta am avut parte, după concert, mai degrabă de amintiri confuze (apropo de piesa de final), dar plăcute. Adică m-am trezit cu ritmul obsesiv, dar clar, în urechi. Iar de undeva ca din depărtare mai persista o voce care-mi cânta, egal și răspicat, despre foc, gheață, vară, plajă, iubire, dar și despre Caligula, Lucreția (doamna aceea drăguță din familia Borgia) și Mama Rusie, printre altele. De ascultat, dacă aveți ocazia, și, în cazul meu, de reascultat. Și de revăzut, firește.