Consiliul local Pitești a respins propunerea fostului viceprimar Mihai Mihăilescu privind introducerea gratuității călătoriilor cu autobuzul în fiecare vineri. Programul Vinerea Verde funcționează deja la Brașov, dar Piteștiul zice pas, pentru că, pasămite, nu sunt bani. Sincer, nici nu mă așteptam la altceva, fie doar și pentru că este tradiție ca puterea din consiliul local să respingă proiectele opoziției. Plus că la Pitești culoarea preferată nu este verdele. O țin minte de pe vremea când primăria a distrus niște spații verzi din centru pentru a le înlocui cu betoane.
Parlamentul a dat liber la alcool pe stadioane, la meciuri sau alte evenimente. Bine, nu orice fel de băutură, ci doar bere sau chestii cu procent redus de alcool. Ca amator de evenimente, mi se pare o chestie normală, pentru că țara mea făcea notă discordantă pe tema asta în raport cu Belgia, Germania, Olanda și UK, acolo unde am tot mers și, ocazional, mi-am permis și câte-o bere, când nu eram cu mașina.
La mine în cartier onor guvernul regiunii Bruxelles a închis recent o bandă de ieșire de pe autostradă. Fără explicații (nici nu era nevoie, că știm cât de obsedați sunt ecologiștii din ministerul transporturilor cu pistele de biciclete) și fără prea multă gândire, drept pentru care acolo au apărut ambuteiaje. Ca cetățean român obișnuit cu asemenea decizii, am tras o înjurătură și m-am resemnat. Numai că uitasem că nu mai sunt la mine în țară, așa că mă pomenesc (și vecinii mei la fel) cu o scrisoare de la consilierii locali de la partidul pe care-l votasem la alegerile locale, care-mi explică ce fac ca să rezolve problema care n-are nicio lună de când s-a ivit. Voi când ați primit ultima oară scrisoare de la consilierii voștri locali (campaniile electorale nu se pun)?
Viitorul prim-ministru britanic vrea să mute, cel puțin parțial, sediul guvernului la Manchester. Fost primar al metropolei din nordul Angliei, Andy Burnham crede că puterea trebuie redistribuită de la centru către regiuni. Ceea ce nu mi se pare deloc un lucru rău, pentru că asta ar duce la o creștere a prosperității în provincie. Chiar, cum ar fi să mutăm și noi câte ceva din vastul și de obicei ineficientul aparat administrativ de la București la Cluj, la Timișoara sau la Oradea? Că invers am încercat și n-a prea mers.
Keiko Fujimori a câștigat, la limită, alegerile prezidențiale din Peru. Dacă numele vă sună cunoscut, nu e nicio coincidență. Noua președintă este fiica fostului șef de stat Alberto Fujimori. Acesta a condus țara cu o mână de fier prin anii ’90, după care a ajuns la pușcărie pentru corupție și crime împotriva umanității. Deci dinastiile sunt posibile și în altă parte decât prin unele primării argeșene.
Azi țara cea mai importantă din lume face 250 de ani. Puțini, ar putea spune grecii. Mulți, am spune noi, mai tineri cu vreun secol. Insuficienți pentru o istorie serioasă, dar destui ca să fie în continuare jandarm mondial. O țară pe care o admiram când eram copil și o invidiam când eram adolescent. Dar pe care adultul din mine nu mai vrea s-o viziteze. Pentru că n-o mai recunoaște. Nu mai e demult cea din filmele de la Hollywood. Și nu mă refer la imagini, ci la principii. La lecțiile pe care ni le dădea cetatea filmului cu banii de la Wall Street. Acum este doar un stat mercantil. Arogant. Autosuficient. Agresiv. Imperial. Dar încă are farmec. Și multă muzică bună. Mai are și un pic de libertate. Și ceva proteste. Ceva principii rămase. Poate e destul pentru vindecarea celei mai puternice democrații de pe glob. De preferință în curând, că mai sunt destule locuri de vizitat. Și admirat. Pentru această speranță, scriu, cu inima totuși îndoită, “La mulți ani, America! Fă-te bine!”
O navă de croazieră care avea în majoritate pasageri homosexuali a fost interzisă în Turcia. Astfel, cele două escale programate acolo au fost anulate după ce au existat mai multe reacții negative la adresa orientării sexuale a pasagerilor navei. În paralel, unul dintre cele mai vechi baruri gay din Istanbul este închis de autorități. Dar Turcia este în continuare destinație turistică de top, precum și membru de nădejde al NATO, pe care ne bazăm să ne apere de Putin dacă americanii își iau jucăriile și pleacă.
La finalul meciului pierdut categoric în fața Franței, la CM de fotbal, norvegienii le-au oferit flori și condoleanțe adversarilor pentru decesul mamei lui Didier Deschamps. Asta in condițiile în care FIFA, obsedată la extreme de corectitudinea politică, nu a aprobat banderole negre pentru elevii antrenorului francez. Asta e diferența între fair play și fotbal pe bani.
Dua Lipa nu se ocupă numai cu reclamele. Cea mai cunoscută artistă de origine kosovară este și o mare pasionată de cărți. De aceea nu e foarte surprinzător că a deschis, în cadrul celei mai frumoase librării din Europa un mic stand cu 100 de cărți interzise pe undeva prin lume, inclusiv Povestea slujitoarei sau Versetele satanice. Deci, dacă aveți chef de citit chestii interzise de dictatori, autocrați și/sau fanatici religioși, aveți încă un motiv ca să mergeți la Livreria Lello, din Porto, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care am avut norocul să le vizitez.
Doi dintre chitariștii pe care-i admir, Steve Hackett și Steve Rothery, se pregătesc să scoată un album împreună. El se va numi The Roaring Waves și va apărea pe 28 august. Până atunci putem asculta deja primul single, The Black Sea, și să ne minunăm cât de bine sună marea pe care-o cunoaștem în viziunea celor doi Steve. Cât despre mine, deja mă văd, luna viitoare, pe malul nostru sau pe cel bulgăresc, cu ochii la valuri și cu urechile inundate de notele celor doi valoroși.
Canada tocmai a devenit membru cu drepturi depline a EBU, drept pentru care va participa la Euroviziune chiar de la anul, la Sofia. Este un pas normal de apropiere a țării frunzei de arțar de continentul de unde provin cei mai mulți locuitori ai ei și cu care descoperă, pe zi ce trece, că are tot mai multe în comun.
Marile trupe, pe care le iubim și pentru care plătim o grămadă de bani să le vedem și să le revedem, mai fac și gafe. Nu numai chestii dureroase, de genul Good evening Budapest!, la București, ci chestii mai de finețe, care sunt însă vizibile și deranjează o parte din public. Astfel, Iron Maiden, pe care i-am revăzut și în Antwerpen, cel mai important oraș al Belgiei flamande, a ignorat importanța lingvistică a modului în care această țară funcționează. Așa se face că am văzut prin public multe fețe acre când Bruce Dickinson a vorbit doar în franceză (pe care, ca orice englez bine educat, o stăpânește la perfecție), uitând că flamanda e limba locală. De cealaltă parte a Canalului Mânecii, Metallica a cântat, pe Principality Stadium din Cardiff, piesa Delilah a lui Tom Jones. Melodie clasică, dar interzisă pe respectivul stadion din cauza mesajului său violent (subiectul este un bărbat gelos care ucide o femeie). Bine, aceiași Metallica au donat și 100k dolari pentru victimele cutremurului din Venezuela, pentru că așa sunt ei. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a întâmplat la Cardiff e doar atât: o întâmplare.