Ca rezident într-un oraș cu mulți imigranți nu mă miră că până și Mioveniul a ajuns să aibă nevoie de serviciile acestora. Astfel, societatea de salubritate din orașul constructorilor de Dacia se bazează pe srilankezi, pentru că altfel nu mai găsește amatori să curețe străzile.
Ca amator de sport argeșean am observat cu oarece amuzament că echipa de fotbal, proaspăt promovată în prima ligă, și-a confirmat parteneriatul cu o cunoscută rețea de farmacii. Mă întreb dacă suporterii alb-violeți vor avea dreptul, înainte de meciuri, la Aspacardin la preț redus. Și, că tot vorbeam de sponsori, mă întreb dacă noile aranjamente financiare, care includ și parteneriatul cu un nou restaurant din gura Trivăii, vor compensa pierderea sponsorului care-a ajutat echipa să promoveze.
Ca fost olimpic la fizică (la faza pe liceu) am aflat cu bucurie, dar fără surprindere, că unul dintre foștii mei colegi a făcut parte din colectivul care-a luat recent premiul Nobel în domeniu. Îl cheamă Laurențiu Cătălin Dinu și este unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am cunoscut. Și dacă aș mai fi ziarist la Pitești n-aș ezita să-l contactez.
Ca votant al președintelui Dan mi-ar fi plăcut să fiu surprins plăcut de mărimea și componența guvernului. Dar e limpede că e executiv politic, în care eventuala competență pe domeniu e lăsată eșaloanelor inferioare. Mă rog, dacă fac treabă, o să pot înțelege de ce, de exemplu, un fost absolvent de marketing se ocupă de apărare, iar o tipă care-a terminat fix facultatea mea, adică jurnalism, este ministru de externe. Dar trebuie să recunosc că toate numirile politice sau reciclările de miniștri din guvernările Nicu și Marcel, responsabile pentru deficitul uriaș, sunt puse în umbră, pentru mine, de apariția primului ministru de origine rromă, Florin Manole, care se va ocupa de muncă și protecție socială. Adică fix de ceea ce făcea și înainte să fie ales deputat PSD. E o veste bună pentru societatea noastră ipocrită când vine vorba despre cea mai importantă minoritate etnică, blamată pentru toate relele, dar niciodată promovată cu adevărat.
Ca om care merge cu rucsacul la muncă nu m-a surprins prea tare că onor premierul Bolojan face la fel, numai că având un accesoriu mult mai scump ca al meu. Eu n-aș da 1300 de euro pe un rucsac, dar n-am nici moștenirile fostului primar de la Oradea și nici cariera sa în administrație.
Ca om care n-a avut niciodată bursă nu mă miră că noul guvern se ocupă mai întâi de acest domeniu. Și asta pentru că studenții și elevii nu au atâta putere să riposteze. Iar eventualele proteste vor fi oricum simbolice. Nu discut aici de explicațiile cu sistemul unic din lume sau cu suma foarte mare alocată burselor, pentru că nu țin decât ca exercițiu de imagine al noilor guvernanți, în condițiile în care banii mulți se pierd altundeva. Numai că acolo ai nevoie de voință, curaj și sprijin politic pentru a face ordine.
Ca posesor de mașină care unora li s-ar părea premium m-a amuzat teribil mesajul pe care liderii pesediști l-au primit de la partid, cum că ar trebui să vină la nu știu ce ședință cu taxiul sau cu Uber-ul și să-și lase limuzinele acasă. Dincolo de ipocrizia fazei, mi-am și imaginat dilema unui lider de partid oarecare, a cărui motivație de a face bani a fost inclusiv dorința de a se da mare cu limuzina la colegi sau la fraierii cărora le cere votul. După care mi-am zis că și asta va trece, că alegătorul are memoria scurtă.
Ca om care respinge extremismul mă bucur că fostul candidat prezidențial Călin Georgescu este acum inculpat pentru promovarea discursului legionar la televizor. E un semnal binevenit că legea e lege, chiar dacă cel care ne-a speriat în ultimele 7-8 luni va scăpa, cel mai probabil, cu achitare sau suspendare.
Ca amator de programe sportive mă bucur că CNA a decis să nu mai permită vedetelor să apară în reclame la jocuri de noroc. Adică nici la publicitatea agresivă și adesea limitată intelectual la pariuri. Sper ca această mult-așteptată decizie să fie urmată de interzicerea totală a acestor reclame, care-i murdăresc pe marii sportivi care apar în ele, probabil pentru că fosta glorie nu ține de foame.
Ca fost vizitator al New York-ului nu mă miră că alegerile primare pentru desemnarea candidatului democrat la primărie au fost câștigate de Zohran Mamdami, socialist de origine indiană. Omul vrea să crească taxele pentru bogați și să ajute populația săracă, ceea ce sperie Wall Street-ul. Dar, dacă mă gândesc la efectul unui alt primar socialist, Sadiq Khan, asupra Londrei, parcă n-ar strica așa ceva și capitalei financiare a lumii.
Ca promotor al vaccinării mă bucur că cercetătorii au descoperit că atacurile de cord și AVC-urile sunt mai puține la cei vaccinați anti Covid, după cum zice un studiu din UK cu vreo 46 de milioane de subiecți. În plus, unele vaccinuri antigripale par să aibă efect și contra demenței. Și asta în condițiile în care, la nivel mondial, vaccinarea copiilor a scăzut sensibil, pe motiv de sărăcie și de dezinformare.
Ca posesor de profiluri pe rețelele sociale mă bucur că Brazilia a decis că acestea sunt responsabile pentru postările utilizatorilor. De aceea vor fi obligate să dea jos postările agresive, antidemocratice sau care incită la ură imediat ce apar. Altfel pot fi date în judecată de oricine, în penal.
Ca fan Dune am aflat cu bucurie că noul film din serie va apărea la anul. Sunt convins că Dune Messiah va fi cel puțin la fel de bun ca primele părți regizate de Dennis Villeneuve.