Ca fan al sportului argeșean, mă bucur că onor primarul Piteștiului a anunțat că mai e nevoie de doar două avize pentru a se trece la solicitarea avizului de construcție pentru noul stadion. Pentru că, de când tot urmăresc lucrările publice din patria mumă, m-am obișnuit să mă mulțumesc cu puțin. Și să ajung să fiu surprins când ceva se face la termen, cum a fost cazul unor bucăți de autostradă.
Dacă aș fi duminica asta la Pitești n-aș rata primul meci de pe acest an al echipei locale de baschet. Astfel, la Pitești Arena, la 20h30, FC Argeș încearcă să obțină a șaptea victorie consecutivă în campionat, contra SCM Timișoara. Să fie cu noroc, zic.
Ca fost reporter care-a făcut știri și de la tot felul de manifestații sunt extrem de indignat de agresiunile fanaticilor lui Kremlin Georgescu contra jurnaliștilor care au venit la protestul din fața Parlamentului. Nimeni nu merită să fie agresat, într-o lume civilizată. Nici măcar jurnalistul care scrie chestii care te deranjează. Dacă nu-ți place ce scrie, schimbă ziarul sau postul TV. Eventual pune mâna și pe-o carte, să-ți mai treacă pornirile violente.
Ca meloman cu gusturi muzicale oarecum diferite de ale majorității nu mă mir că onor justiția din patria mumă i-a dat dreptate, e drept că doar în primă instanță, manelistului Gheboasă (el își zice trapper, adică prestator de manele pe ritmuri de rap, adică tot aia, vorba fii-mii) în procesul intentat Jandarmeriei, care l-a amendat cu 1000 de lei pentru mizeria de melodie rasistă pe care-a prestat-o la ditamai festivalul Untold din 2023. Judecătorii sunt și ei cetățeni ai țării în care genul ăsta de zgomot prinde din ce în ce mai mult la public.
Ca turist care-a plătit deja pentru viza de State, și-a și utilizat-o, mă bucur că România nu mai are nevoie de așa ceva ca să-și viziteze cel mai puternic aliat. E mai mult o chestie simbolică, pentru că și până acum cine avea bani de mers peste Ocean avea și pentru viză. Iar cine nu corespundea cerințelor pentru viză va fi, cel mai probabil, respins și de ESTA, sistemul online care îți dă OK-ul să intri în Trumpland. Care, de pe 20 ianuarie încolo, va fi condusă în premieră de un președinte condamnat penal. De asta, și nu numai, nu mă voi repezi foarte repede să-mi refolosesc viza de US. Că patru ani trec repede. Iar dacă la finalul mandatului doi al lui Donald Trump lumea va mai fi un loc în care să te poți plimba în siguranță, voi reveni în State, o țară care merită cu siguranță revăzută.
Apropo de asta, ca opozant dintotdeauna al PSD-ului, astăzi fiind Ziua Internațională a cuvântului Mulțumesc, mă văd nevoit să-i mulțumesc premierului Marcel Ciolacu pentru că, în timpul mandatului lui, am scăpat de viza pentru State. Și, în anul care-a trecut, de controalele la frontierele Schengen. Rămânem adversari, firește, dar până și între opozanți politici, în lumea civilizată, se pot recunoaște meritele părții adverse.
Ca rezident belgian care iubește arhitectura din Ghent, dar nu e mare fan al administrației de acolo, nu mă miră că autoritățile ecologiste din orașul flamand i-au sfătuit pe locuitori să-și mănânce brazii de Crăciun în loc să-i arunce, pur și simplu. Bine, narațiunea era un pic mai complicată, cum că, dacă scandinavii ar folosi acele de brad ca să-și facă tartine, de ce n-ar face-o și verii lor flamanzi. Între timp autoritățile sanitare belgiene au respins ideea ca fiind, firește, nocivă, așa că edilii din Ghent au retras sugestia, rămânând, astfel, doar cu informația despre preferințele culinare ale scandinavilor. Ăsta e genul de exagerare ecologistă care a dus, printre altele, la căderea unor părți din ce în ce mai mari ale lumii în mrejele fanaticilor de extremă dreapta.
Ca om care-a renunțat la colaborarea cu un ziar după ce i-a fost respins un articol critic la adresa șefului politic al patronului nu mă surprinde deloc că Ana Telnaes, caricaturista de la The Washington Post, a demisionat pentru că nu i s-a publicat o caricatură cu Jeff Bezos. Este fix ceea ce te-ai aștepta să facă un câștigător de Pulitzer când este confruntat cu cenzura. Chiar și atunci când ți se interzice să te iei de patronul ziarului. Mai ales atunci, aș sublinia. Dacă mai trăiești în “land of the free”.
Ca cetățean european, nu mă surprinde că Elon Musk este prezent peste tot unde există potențial de scandal pe vechiul continent. De la înălțimea averii sale fără precedent, și-a dat deja cu părerea despre alegerile de la noi, după care s-a apucat să-i promoveze pe nemții putiniști de la AfD, pentru ca acum să ceară regelui Charles al Marii Britanii să dizolve Parlamentul. După care a pretins ca partidul Reform UK să-și schimbe liderul, pe Nigel Farage, probabil pentru că nu mai e așa de extremist. De ani buni îl urmăresc pe cel mai bogat om al lumii încercând, și reușind uneori, s-o controleze. Pe lume, adică. Deocamdată controlează cel mai puternic guvern al Pământului, prin influența sa asupra viitorului președinte american, care sper să dispară sau măcar să scadă. Pentru că, și nu-mi vine să cred că scriu asta, îl prefer pe Donald Trump lui Elon Musk când vine vorba de accesul la butonul nuclear.
Ca cinefil m-am bucurat că Sebastian Stan a luat Globul de Aur pentru rolul său din A different man. M-am bucurat pentru că a spus în discursul de recepție a premiului “România, te iubesc” în limba noastră, fie ea și cu un puternic accent american. Și pentru că s-a simțit mândru să joace rolul din The Apprentice, povestea începuturilor viitorului președinte american, care de altfel a făcut tot ce-a putut să oprească difuzarea respectivei pelicule.
Ca utilizator de telefon mobil nu sunt mirat că Mark Zuckerberg ar vrea să le cam pună cruce ca să le înlocuiască treptat cu ochelari inteligenți. Meta n-a fost niciodată un mare jucător pe piața dispozitivelor mobile, iar ochelarii ar putea reprezenta șansa firmei care deține Facebook să intre tare în acest domeniu. Numai că mă întreb cum o să dai like cu ochelarii inteligenți.
Ca iubitor al sportului care speră ca publicitatea la jocuri de noroc să fie interzisă la fel cum a fost cea la țigări nu mă miră că David Popovici nu se alătură grupului mult prea mare de sportivi care ne îndeamnă să pariem, responsabil chipurile. Campionul nostru la înot are toate calitățile de a fi mai mult decât un mare sportiv, și anume un mare român.
Ca pământean, nu mă miră că 2024 a fost anul cel mai cald din istoria planetei. Aceeași planetă care, în ciuda avertismentelor din ce în ce mai frecvente ale climei (a se vedea doar inundațiile din Spania și incendiul din LA), votează cu ură pentru oameni care neagă că ne aflăm într-o criză care se va agrava și mai mult.