În zona mea muzicală este un nume cunoscut, dar cu o aură oarecum specială. Pentru că n-a mai scos un album în 24 de ani. Și pentru că urcă pe scenă o dată la zece ani. Trupa se numește Savatage și se numără printre preferințele mele de prin 1991, când a scos opera rock Streets, culmea carierei sale, după mine. Dar n-am avut ocazia de a vedea un concert cu ei decât 24 de ani mai târziu, când au avut o singură apariție, la festivalul Wacken. Bine, atunci a fost o combinație cu un alt proiect al fondatorului trupei, Jon Oliva, și anume Trans Siberian Orchestra, care era mai la modă la vremea aceea. Mi-a plăcut, firește, dar voiam ceva mai mult. Și-a trebuit să aștept un deceniu, pentru a-i revedea, de data asta mai aproape de casă, la Graspop. Au cântat vreo oră și-un pic, pentru că nu erau capete de afiș. Nici calitatea sunetului n-a fost cine știe ce, pe același motiv. Dar emoția a compensat din plin problemele tehnice, datorită unui show spectaculos și bine organizat, inclusiv vizual. Au fost piese din toate epocile, inclusiv legendara Hall of the Mountain King, care are un vers care a dat, de altfel, și titlul extrem de actual al turneului, “Madness Reigns over Europe”. Dar cel mai emoționant moment l-a reprezentat duetul dintre Jon Oliva la pian, preînregistrat, pentru că nu mai poate face turnee, și restul trupei, pe “Believe”, piesă prezentă inițial pe “Streets” și reluată pe “Handful of Rain”, în semn de omagiu după moartea chitaristului Criss Oliva, fratele lui Jon și cofondator al trupei în 1979. Firește că a fost un recital prea scurt, dar am speranțe că nu vor mai trece încă 10 ani până-i revăd. Mai ales că la anul e anunțat un nou album, care, în mod normal, ar fi urmat de un turneu.