Ca șofer care se mai plimbă, din când în când, și prin țara lui, mă bucur că lucrurile se mișcă la autostrada pe care mi-o doream încă de când eram rezident piteștean. Astfel, cele două tuneluri, Dana și Alina (da, și eu am râs când onor autoritățile le-au botezat) vor fi gata prin februarie, respectiv martie. Iar ieșirea și intrarea pe A1 tocmai au devenit mai complicate, că se lucrează la nodul rutier Bascov. Știu că e o veste nasoală dacă folosești autostrada actuală, dar faptul că se lucrează acolo înseamnă că nu mai e așa mult până la finalul șantierelor.
Ca iubitor de teatru, dacă aș fi luna aceasta la Pitești, n-aș rata spectacolele din cadrul Festivalului Internațional de Teatru Liviu Ciulei. Vor fi zece piese, de mare valoare, care vor fi prezentate la teatrul Alexandru Davila începând de astăzi și până pe 1 decembrie.
Ca fan al fotbalului argeșean, nu sunt prea surprins că fotbaliștii din Mioveni au ajuns la proteste pentru că nu sunt plătiți de luni de zile. De fapt prevedeam decăderea echipei din orașul constructorilor de Dacii încă de la momentul arestării primarului de acolo, pentru că, și la Mioveni, fotbalul ajunsese total dependent de administrația publică. Iar dependența, așa cum o poate spune orice psiholog, nu e bună. În cazul de față poate fi chiar fatală fotbalului din oraș.
Ca fost pionier, nu mă miră că, la aniversarea unei vârste rotunde, stăpâna sportului românesc, fosta mare campioană Elisabeta Lipă, a primit, printre altele, și un adevărat omagiu adus de zeci de juniori de la canotaj, care i-au recitat versuri omagiale și i-au și cântat cântece la fel de dedicate personalității șefei. Și mi-am amintit, instantaneu, de copiii care făceau tumbe la Pitești, pe frig, ca s-o bucure pe doamna prim-ministru de atunci. Și de versurile lui Andrieș dintr-o melodie cenzurată pe vremea lui Ceaușescu, “Nimeni nu-i așa perfect. Ca Șefu'”. Care, ca să vezi, n-aveau legătură cu comunismul. Deoarece, la noi, cultul personalității nu ține de doctrină.
În calitate de consumator ocazional de vin românesc, nu mă miră că primarul din Murfatlar a ales să depună jurământul în cramă. Pentru că denotă sinceritate, că doar respectiva localitate nu e cunoscută pentru altceva în afară de vin. Plus că, așa cum ziceau strămoșii noștri, “In vino veritas”. Aștept, prin urmare, ca și primarul din Ștefănești să facă la fel.
Ca om care-a avut mai multe șefe decât șefi de-a lungul carierei (chiar acum toată ierarhia superioară mie este integral feminină) mă miră că doar 17% dintre româncele intervievate în cadrul unui recent sondaj se declară pregătite pentru un președinte femeie. Pentru restul, nivelul maxim de putere pentru o femeie în patria mumă este cel de primar. Eu, însă, cred că dacă Moldova, țară pe care-o privim cu superioritatea fratelui mai mare și mai șmecher, a reușit să-și aleagă un președinte femeie, am putea să-i urmăm exemplul. Chiar de anul ăsta, că doamna Lasconi, așa cu lacune serioase cum se prezintă, nu e cu nimic mai prejos de restul candidaților.
Ca om care face minim 1000 de km pe an în România, cu mașina, sunt plăcut surprins că, de-acum, noi, oamenii care conducem normal, avem ocazia să-i reclamăm pe bizonii din trafic. Nu că aș fi un mare fan al turnătoriei, mai ales în țara fostei Securități, dar tare mi-ar plăcea să pot să merg și eu liniștit pe autostradă, fără să-mi dea câte un șmecher flash-uri.
Ca amator de concerte, nu mă surprinde că, la 9 ani de la incendiul care a omorât zeci de oameni la concertul trupei Goodbye to Gravity, la Colectiv, direct sau cu aportul spitalelor din România, singurii care mai plătesc sunt patronii afacerii. Primarul e bine mersi, la fel și premierul de atunci, care revine în Parlament din postura de consilier al premierului și șefului celui mai important partid al patriei. Plus că ISU tocmai le cere victimelor, în instanță, să returneze o parte din despăgubiri. Plus că țara, în ăștia 9 ani, a avut alte priorități decât spitalul de arși care ar fi salvat multe vieți atunci. Și care ar salva și pe viitor, dacă asemenea nenorociri s-ar repeta. Asta în cazul în care aș fi intenționat să revin în țară altfel decât la frecvență redusă.
Ca utilizator de FB care urmărește un singur influencer, încă de pe vremea când era jurnalist, mă surprinde că trei sferturi dintre români declară că nu au încredere în influenceri. Păi de unde or fi adunat respectivii milioanele de urmăritori care le dau dreptul să-și dea cu părerea despre orice, mai ales dacă habar n-au de respectiva chestie? Și care le asigură bugete substanțiale și din zona economică, că-i vezi prin reclame la fel de insipide ca ei, și din zona politică, că fie ajung să facă promovare electorală pe la noi, fie se dedulcesc la bani rusești ca să-l promoveze pe candidatul preferat de Putin în Moldova.
Ca fan al primului ministru polonez încă din vremurile când ne vizita în calitate de președinte al Consiliului UE și ne vorbea limba, mă bucur că a pus, din nou, punctul pe i și a spus că Uniunea Europeana va fi luată în serios doar dacă va deveni o importantă putere militară. Din păcate, și eu cred că vremea când UE era un proiect pașnic care aducea bunăstare a cam trecut și e nevoie ca respectiva bunăstare să fie apărată cu arma de către membrii UE, mai ales dacă domnul Trump redevine președinte și închide NATO, cum amenința.
Ca om care a stat și probabil va mai sta la coadă să voteze nu mă miră că actualul președinte al Statelor Unite a așteptat 40 de minute la rând ca să-și exprime opțiunea pentru propriul succesor. Cumva în contrast cu încă actualul nostru președinte, pe care, sincer, nu l-aș vedea stând la coadă nici la intrarea pe pista de ski.
Ca fost jurnalist care se uita cu respect la marile ziare din Occident, nu mă surprinde foarte tare că două dintre reperele mele de pe vremuri, Washington Post și LA Times, au ales să nu-și exprime sprijinul pentru unul dintre cei doi candidați pentru cea mai importantă casă din lume. Pentru că redacțiile ar fi înclinat spre doamna Harris, în vreme ce patronii multimiliardari sunt de partea lui Donald Trump. De aici compromisul care dă o imagine și mai clară asupra fricii pe care-a inspirat-o această campanie care se termină cu alegerile de marțea asta în rândul elitelor celui mai puternic stat din lume. Asta în vreme ce, în rândul cetățenilor obișnuiți, se ajunge chiar și la violență fizică, cum s-a întâmplat recent, când două femei au fost date jos din avionul de la Londra spre Austin, Texas, în urma unui schimb de pumni pornit de la o șapcă MAGA.
Ca om care crede în schimbările climatice, am fost totuși șocat de numărul atât de mare de morți și de distrugerile provocate de intemperiile din Spania. Da, au fost și motive specifice, precum comunicarea defectuoasă a autorităților și amenajarea teritoriului, dar motivul principal al tragediei este clar legat de schimbările care par ireversibile ale mediului. Iar liderii noștri ar trebui să se concentreze mai puțin pe chestii ideologice, precum migrația sau drepturile reproductive, și mai mult pe pregătirea planetei pentru un viitor cu uragane și furtuni din ce în ce mai devastatoare.
Ca pasionat de automobile, nu mă miră că fabrica Audi din orașul în care locuiesc se va închide. Pe fondul invaziei chinezăriilor pe patru roți la preț de dumping, pe care multe state din UE încă ezită să le taxeze cum merită, producătorii europeni, și în special germani, au probleme serioase. De-aia firma care controlează marca Audi a anunțat deja că închide ceva fabrici în Germania. Iar uzina de la Bruxelles, care producea un model electric cu autonomie jenantă, dar cu preț extrem de mare, le va împărtăși soarta.
Ca rezident belgian, nu mă surprinde absolut deloc că o firmă de construcții a renovat podul greșit. Bine, circumstanțe atenuante există, deoarece podul care trebuia renovat era la doar câteva sute de metri distanță de cel care necesita reparațiile. Numai că, așa cum e la belgieni, un pod aparține regiunii, celălalt orașului. Costul confuziei, pentru moment: 52.000 de euro.
Ca utilizator de Facebook care face tot posibilul să evite minciunile de pe-aici nu mă miră că mii de irlandezi au fost păcăliți de un site pakistanez generat de inteligența artificială să participe la o petrecere fictivă de Halloween în centrul Dublinului. De aia e bine să deschizi bine ochii când te plimbi pe net și să verifici tot ce pare neobișnuit, că surse de informare corectă există încă destule.
Ca fan recent al lui Manchester United, convertit în acest sens de fii-mea, mă bucur că cel mai iubit club din lume l-a concediat pe managerul Ten Haag. După rezultatele mai degrabă proaste, era și normal ca clubul de pe Old Trafford să ajungă la concluzia că se impune o schimbare. Ea se numește Ruben Amorim, care a făcut minuni la Sporting Lisabona, clubul de unde a plecat una dintre marile legende ale lui Manchester United și ale fotbalului mondial, CR7.