Consiliul local Pitești a decis să exileze jocurile de noroc la hotelurile de minim patru stele (că sunt și multe rău) și la spațiile comerciale mari (cele trei mall-uri). Bine, lucrurile nu se vor îmbunătăți imediat, pentru că există licențe și contracte care mai au ceva timp până expiră. Dar eu unul sunt mulțumit de direcția în care a apucat-o orașul meu preferat. În ritmul ăsta, mai ales de când e în conflict cu partidul lui, primarul Gentea ar putea chiar să merite votat peste doi ani și pentru ceea ce a făcut, nu pentru că are apartenența politică necesară.
Cu toate că a ajuns, după înfrângeri consecutive, în play-off-ul ligii naționale de baschet, FC Argeș și-a demis antrenorul și team managerul. Nu-mi pare rău, era limpede că Krešimir Bašić nu era ce trebuie, iar Sorin Căprărescu poartă răspunderea pentru achizițiile noi care nu s-au ridicat nici măcar la nivelul jucătorilor pe care se presupunea că-i înlocuiesc. Mă tem însă că schimbările de management nu vor avea niciun efect asupra sfertului de finală cu Oradea, care a început cu un eșec în deplasare și continuă cu un al doilea meci, tot afară, după care, pe 30 aprilie, la Pitești Arena, este programată partida a treia. Poate sezonul viitor, nu-i așa?
Și tot din sport (vorba vine), patronul de la FCSB s-a bucurat că unul dintre cei mai cunoscuți jucători ai echipei sale, Vlad Chiricheș, s-a accidentat, și astfel nu mai poate fi titular. În locul respectivului fotbalist, aș pleca rapid de acolo. Bine, nu aș fi ajuns acolo de la bun început, dar pentru mulți banii compensează lipsa de maniere, empatie sau bună creștere a celui care-i oferă.
Pe fondul crizei politice artificial create de unul dintre partidele de tradiție, așa-numit europene, lumea s-a împărțit, pentru a nu știu câta oară, în pro sau contra. În bula mea, noul idol politic este primul-ministru Bolojan, în vreme ce răii sunt mai mulți, iar printre ei se numără idolul de acum fix un an, nimeni altul decât președintele Dan, care se încăpățânează să fie echidistant, uitând că trăiește (și se presupune că și conduce) o țară în care cine nu e cu noi e împotriva noastră. Mie îmi place domnul Bolojan ca administrator, deși experiența mea din comunicare mă face să-mi pun mâinile în cap ori de câte ori vorbește mai mult de două minute. Dar asta nu înseamnă că voi pica în extaz doar la auzul numelui său sau că-mi voi arde pașaportul dacă își pierde jobul de la Palatul Victoria. După mai bine de juma’ de viață petrecută cu ochii pe politicienii de toate națiile și culorile, am ajuns la concluzia că în mlaștina pe care unii o denumesc politică dâmbovițeană nu există îngeri, ci doar demoni mai mici sau mai mari. Care, sigur, vor face și ce e bine pentru noi, alegătorii, dar numai dacă le iese lor combinația. Dacă nu, prioritatea lor e simplă. Și nu suntem noi. De aceea nu mă veți mai vedea făcând propagandă pentru vreun politician român.
Apropo de foști sau actuali idoli, politicianul (vorba vine) cu cea mai mare priză la alegători în acest moment, George Simion, l-a jignit grav pe președintele țării, făcându-l “paraplegic” și “damblagiu”. Știu că la el prin galeria de fotbal căruia îi spune partid așa se vorbește, și mai știu că i-au spus consultanții plătiți din subvențiile mult prea generoase de la stat că e bine să jignească precum idolul lui de la Casa Albă, dar dacă aș fi (total improbabil) votant al lui mi-ar fi rușine. Iar dacă aș fi Nicușor Dan l-aș da în judecată și i-aș cere fix banii pe care statul îi plătește pentru un asemenea specimen uman care se crede mare personalitate politică.
Liderul partidului care tocmai a ieșit de la guvernare a amenințat-o, voalat, cu concedierea, pe o jurnalistă de la radioul public. Asta a fost reacția omului numărul 3 din stat În în fața unei serii de întrebări pe care Alexandra Andon le-a pus ca un bun profesionist ce se află. Așa-i trebuie dacă n-a învățat de la posturile de casă ale partidului cu pricina, adică România TV și Antena 3, cum trebuie tratați invitații formațiunii respective.
În ziua în care s-a prăbușit plafonul într-o stație, metroul bucureștean s-a scumpit de la 5 la 7 lei. A fost o decizie de adio a ministrului transporturilor, înainte să-și dea demisia ca urmare a ordinului de la partid. Ca utilizator ocazional, nu văd motivul majorării, pentru că serviciile sunt la fel. După cum erau la fel și în ianuarie anul trecut, când o călătorie s-a scumpit de la 3 la 5 lei. Dar mai bine scumpim fără măsură decât să reducem cheltuielile, că doar avem putere, inclusiv politică.
60 de români candidează în alegerile locale din Londra. Dintre ei, două treimi se află pe listele partidului Reform UK, moștenitorul UKIP, sub conducerea aceluiași Nigel Farage, autor cel puțin moral al Brexitului și mare iubitor de români, pe care-i învinovățea deunăzi inclusiv de consum de lebede (chestie imaginară, pe care-am abordat-o recent în cronicile mele). Drept pentru care, după ce am aflat de mai mulți români care susțin doctrina anti migranți MAGA din US și despre alți compatrioți care sunt fani Marine Le Pen sau Matteo Salvini, alți mari iubitori ai nației noastre, mă gândesc să propun modificarea numelui sindromului Stockholm în sindromul București, capitala țării din care migranții pleacă pentru a vota cu cei care vor să-i trimită înapoi.
Două dintre orașele care-mi plac au găzduit reuniuni politice weekendul trecut. La Barcelona s-au adunat socialiștii, iar la Milano extremiștii de dreapta. Nu sunt socialist, dar recunosc că, dacă aș fi avut de ales între cele două adunări, aș fi preferat capitala Cataloniei. Pentru că in Lombardia au venit alde Bardella și Wilders, adică pupilul lui Marine Le Pen și neerlandezul care a demonstrat că e doar gura de el când a fost votat de compatrioți să-i guverneze. Ei au fost invitați de vicepremierul italian Matteo Salvini, care se plângea de migrație și cerea revenirea la petrolul rusesc. Ceea ce m-a făcut să mă întreb de ce nu cere azil politic la ruși, al căror mare fan este, și rămâne într-un guvern condus de o femeie care tocmai a fost jignită grosolan de unul din propagandiștii de vază a lui Putin.
Luxemburgul (foto) pregătește o decizie prin care doctorii vor avea dreptul să prescrie activități culturale (adică vizite la muzeu sau concerte) pentru îmbunătățirea sănătății pacienților. Un bun motiv de a reveni în fosta mea țară de rezidență, deși n-am nevoie de prescripție medicală ca să mă duc de capul meu la muzee sau concerte. Deși rambursarea costurilor activităților culturale n-ar strica, în condițiile scumpirii continue a biletelor de concert.
Un soldat american a fost băgat la mititica pentru că a câștigat 400 k dolari după ce a pariat pe atacul asupra Venezuelei, la care, de altfel, a participat. Dacă un simplu GI Joe cu acces limitat la informații a putut câștiga atâta, chiar se sparie gândul dacă analizăm bursele și mai ales pariurile din US și nu numai. Bine, de fapt e suficient să citim un anumit articol de pe BBC, care dă detalii pe care presa din Land of the Free n-a reușit să le descopere despre legăturile dintre deciziile politice ale unora si câștigurile din bursă și pariuri ale apropiaților acestora.
Naveta de la Boston la stadionul din apropiere în timpul CM din US va costa 95 de dolari. Adică de două ori mai mult decât plătesc eu pentru un bilet la finala Cupei Belgiei. Sau două treimi din prețul unui meci de Premier League fără pretenții. Și să nu vă gândiți la cine știe ce confort. Doar un autobuz banal cu prețuri adaptate la ceea ce va fi cea mai scumpă cupă mondială de fotbal. Iar la prețurile nesimțite se adaugă și condițiile draconice de acces în US, dintre care preferata mea este cea cu controlul profilului de rețele sociale. De asta nu mă surprinde când aud că hotelurile deja au redus prețurile cu 20%. Și cred că ăsta e doar începutul.