Argeșul este în top cinci economii din România, cu o cifră de afaceri de peste 65 de miliarde de lei la nivelul anului 2019, de când sunt datele folosite de o companie de consultanță. Firește că peste noi e Capitala, urmată de Timiș și Cluj, dar vestea bună, și chiar neașteptată pentru mine, e că restul stau mai prost.

La vremuri tulburi, primăria Pitești s-a apucat serios de renovat adăposturile de protecție civilă din oraș. Chiar dacă le doresc prietenilor din orașul meu de origine să le vadă doar la televizor, nu pot decât să fiu un pic mai relaxat că, în caz de bombardament, oamenii au unde se adăposti în condiții bune.

Primul partid al cărui membru am fost tocmai a făcut 100 de ani. Drept pentru care a avut loc, în locul de unde provine unul dintre cei mai importanți lideri ai săi, o ceremonie comemorativă. La care au participat reprezentanți ai conducerii actuale a partidului, alături de oficialități locale și naționale, membri importanți ai altui partid, care guvernează județul, sub diferite nume, de la revoluția care a trimis în ilegalitate partidul unic care l-a întemnițat pe omul comemorat. Locul este Topoloveni, iar personalitatea în cauză este Ion Mihalache, care cumva cred că s-ar fi întors un pic în groapă dacă ar fi știut că partidul pentru care și-a dat viața este acum o anexă a celui care este socotit urmașul comuniștilor care l-au trimit la pușcărie pentru tot restul vieții sale. 

În orașul unde nu e apă potabilă, partidul care-l conduce de o grămadă de ani și-a trimis oamenii să dea mărțișoare pe stradă. Mărțișoare cu sigla partidului, firește. Nu-i așa că, în afara situației în care sunteți votanți/simpatizanți ai respectivului partid, sunteți mulțumiți de modul în care respectiva formațiune politică, beneficiară a milioane de euro de la bugetul de stat, vă folosește banii? 

Autostrada spre Sibiu va fi gata cu vreo doi ani întârziere față de termenul pe care eu îl consideram oricum un pic cam optimist, și anume 2028. Acum tipii de la Asociația Pro Infrastructură, de fapt cea mai bună sursă din domeniu, vorbesc de 2030-2031, in varianta optimistă. Motivul principal al întârzierii sunt avizele lipsă. 

M-a bucurat calificarea alb-violeților in play-off, după un meci pe care chiar am reușit să-l urmăresc fără să vreau să schimb canalul. Dar, pentru că sunt român și deci fan (chiar dacă mai degrabă rar) al proverbului cu capra vecinului (sau oaia, în cazul de față), mărturisesc că nu împărtășesc tristețea foștilor mei colegi de breaslă din presa sportivă bucureșteană, văduviți de prezența clubului lor preferat în fruntea clasamentului. De cealaltă parte, am remarcat aroganța  lui Dani Coman, care-a declarat că fără el nu ajungea Argeșul la această performanță. Întâmplător sunt de acord cu el, dar un pic de smerenie, mai ales în postul Paștelui, la un club care folosește des numele Domnului, n-ar strica. Am mai remarcat, cu resemnare, omniprezentele manele din vestiarul câștigătorilor. Și, fără niciun fel de surprindere, prezența primarului în imaginile sărbătorii, pentru că un politician adevărat nu face campanie doar în prag de alegeri.  

După o grămadă de ani, România trimite la Euroviziune un artist care chiar merită, pe lângă faptul că mie personal îmi place. Este vorba despre Alexandra Căpitănescu, pe care am votat-o cu drag ca să câștige Vocea României și pentru care, implicit, am plătit bilet la concertul Vama de la Arenele Romane din 2024. Piesa “Choke me” nu e deloc rea, dar va avea concurență serioasă la Viena. Chiar și așa, cred că Alexandra nu va reveni cu zero puncte, cum a făcut reprezentantul nostru acum trei ani, de s-a enervat onor TVR și și-a luat jucăriile de la Euroviziune. 

Războiul declanșat de atacurile israeliene și americane la adresa Iranului are toate șansele să intre în istorie drept al treilea război mondial. Pentru că avem o țară din Asia bombardată de una de pe același continent și de una de pe continentul american. Iar atacurile prin care iranienii ripostează mai degrabă haotic au ajuns la cel puțin două state europene, dintre care unul, Ciprul, este membru UE. Iar celălalt, Turcia, este candidat la UE și al doilea ca putere militară din NATO. Bine, conflictul poate fi văzut și ca o cruciadă, pentru că soldaților americani li se spune că războiul cu Iranul este parte a planului divin al lui Dumnezeu. Iar de cealaltă parte avem cea mai importantă teocrație a vremurilor noastre. Cu alte cuvinte, degeaba a trecut aproape un mileniu de la prima cruciadă, că lumea continuă să se omoare în numele religiei. 

Atacurile iranienilor asupra mai multor țări din zonă au afectat și una dintre cele mai de fițe destinații turistice, și anume Dubaiul. Nu comentez mai mult, pentru că nu face parte din zona mea de interes (prefer democrațiile). Dar n-am putut să nu observ că Facebook-ul românesc era plin de revolta unor turiști români, care au descoperit că statul român nu se prea grăbește cu asistența consulară. Și după aia s-au plâns că același stat le-a cerut bani pentru repatrierea dintr-o zonă aflată la câteva sute de kilometri de un conflict. A mai fost și scandalul cu fostul premier Ponta, care mi se pare doar un pretext pentru PSD ca să mai dea in USR. Dar cea mai tare știre mi s-a părut cea cu rușii care, interziși prin Occident, își fac vacanțele acolo. Și care se plângeau că erau bombardați cu dronele Shahed. Adică fix aceleași pe care Putin le folosește contra ucrainenilor, într-un război de care celor mai mulți dintre ruși nu le pasă. 

Și, că tot am adus vorba de ruși, bisericile de pe la ei au început să picteze soldați uciși în invazia Ucrainei. Astfel, doi invadatori apar în icoanele unei biserici din Pskov, alături de sfinți, pentru că iconograful susține războiul. Asta îmi confirmă, o dată în plus, cât de legată este religia de război, în ziua de azi. 

Turismul este o ciumă culturală, spune Alexandr Dughin, un mic Rasputin pe lângă țarul Putin, în contextul izolării tot mai accentuate a celei mai întinse țări de pe Pământ. Și are parțial dreptate, pentru că turismul, făcut cu cap, este mortal pentru regimuri dictatoriale cum este cel al stăpânului lui Dughin. Pentru că pentru mine, ca european care-a văzut vreo câteva țări până acum, turismul este sinonim cu libertatea. Adică mult mai mult decât este statuia cu același nume, dintr-o țară care face zilele astea tot ce poate să împiedice turismul, de parcă s-ar fi vorbit cu ideologul putinist. 

Paramount a cumpărat Warner, după ce Netflix s-a retras de la licitație. Suma e enormă, dar mai mari sunt consecințele. Și nu mă refer la faptul că HBO fuzionează cu Paramount+, ci la trecerea CNN în subordinea unuia dintre marii susținători MAGA. Această mișcare n-ar avea un efect prea mare asupra postului afiliat CNN de la noi, care este deja apropiat de actuala conducere americană, dar va afecta celebrul canal de știri din US, care, cel mai probabil, nu va mai fi critic la adresa șefilor din DC. 

Iron Maiden a anunțat că ia o pauză de doi ani după turneul din vara asta. Bine, dacă iau în calcul și declarațiile chitaristului Dave Murray despre o posibilă retragere și cele ale lui Bruce Dickinson despre reluarea carierei solo, mă tem că cei doi ani ar putea fi mai mulți. Un motiv în plus să încercăm să-i prindem live pe “ironicii maidanului”, cum le mai spuneam pe vremuri, pe unde putem. Chiar dacă biletele de la București sunt mai scumpe, de exemplu, decât cele din Belgia, acolo unde vorbim de un mini-festival. 

Și tot din muzică, Sebastian Bach va fi, temporar, vocalistul de la Twisted Sister. După ce nu mai are loc la trupa care l-a lansat, Skid Row, fostul idol al anilor ’90 îl înlocuiește astfel pe nu mai puțin carismaticul Dee Snider, care a anunțat că nu mai prestează concerte. Mă întreb dacă înlocuirea va însemna și ceva schimbări la nivelul părului, pentru fanii care așteptau coafura unică a vocalistului clasic de la  TS.