Ca democrat dependent de mersul la vot, nu mă surprinde că, de data asta, diferența între cine merge în turul doi la prezidențiale și cine își încheie cariera politică la vârf au făcut-o doar câteva mii de voturi. Pentru că orice vot contează, așa cum au descoperit chiar și americanii la alegerea lui W Bush.
Ca absolvent al unui liceu care i-a dat țării primul său președinte necomunist, pe Emil Constantinescu, sunt cumva mândru că județul în care-am crescut are o anumită importanță în turul doi, având în vedere legăturile pe care doamna Lasconi și domnul Georgescu le au cu Argeșul.
Ca fost student al Universității din Pitești, actualmente parte a Politehnicii din București, sunt extrem de neplăcut surprins că domnul Georgescu, candidatul votat de vreo două milioane de români, dar care a făcut apologia legionarilor și a lui Antonescu, ca să nu mai vorbim despre susținerea Rusiei și retorica anti-UE, este cadru universitar acolo.
Ca om care a ajuns la votul pentru Elena Lasconi doar după ce a eliminat restul opțiunilor, mă bucur că s-a calificat în turul doi. Și că vom avea șansa unui președinte femeie. Pentru că am încredere în capacitatea unei femei de a conduce orice, de la o banală mașină până la ditamai țara (Angela Merkel, pe vremuri, și Giorgia Meloni, acum). Dar, oarecum detașat fiind de luptele politice, dincolo de poza de la această postare, nu mă voi implica în susținerea doamnei primar din Câmpulung. Îi voi ține însă pumnii și voi vota cu ea și peste două săptămâni, indiferent de gafele pe care știu sigur că le va face în campania pentru turul 2.
Ca fost ziarist la Pitești, crescut cu respectul precaut față de partidul conducător al județului, sunt de asemenea mirat că Argeșul a votat mai mult cu domnul independent pro-putinist decât cu candidatul oficial al PSD. Să fie oare începutul unei noi ere politice pentru Argeș sau lipsa de implicare a pesediștilor argeșeni, conduși, să nu uităm, de un fost peremist?
Ca om care respectă legile, inclusiv pe cele electorale, nu m-a mirat deloc că Biroul Electoral Județean a dat decizie cum că doamna Gorghiu a făcut propagandă electorală pentru că a pus pe FB o poză cu viitorul ei fost șef de partid după ce se terminase campania. După cum nu m-a surprins că Biroul Electoral Central a anulat decizia colegilor de la Argeș în cazul ministrului de Justiție cu același nume, pentru că, spune respectivul for, postarea unei poze de familie cu un nene care candidează nu e deloc campanie electorală. De fapt eu unul am observat că nimic nu mai e campanie electorală, în condițiile în care propaganda pentru politicieni, plătită de la bugetul de stat, nu ia niciodată pauză.
Ca cetățean român cu domiciliul în străinătate, nu mă miră că cei mai mulți dintre concetățenii de afară au votat cu candidatul extremist. Poate voi, cei din țară, nu știți, dar mulți români care trăiesc și mai ales muncesc pe alte meleaguri au contacte foarte limitate cu lumea de acolo, fiind de obicei parte a unor comunități mai degrabă închise de conaționali, cu magazine și furnizori de servicii dedicate. Și pe acest motiv ei sunt și mai dependenți de TikTok decât cei rămași acasă. Iar frustrările acumulate de viața într-o mică Românie, dar fără cei dragi, i-au făcut candidați perfecți pentru dezinformările propagate de propaganda rusă prin rețeaua chinezească.
Ca european, nu mă bucur prea tare că România a ajuns din urmă Europa și la capitolul electoral. Da, pentru că și la noi partidele tradiționale tocmai și-au luat o mare palmă de la alegători, precum cele din Franța sau Italia. Da, pentru că aroganța și autosuficiența de la guvernare se plătesc și pe românește, nu numai pe franțuzește sau italienește. Da, pentru că și la noi extremiștii putiniști sunt pe primul loc după turul 1, fix cum a fost în Hexagon acum ceva luni. Drept pentru care soluția este o mare coaliție a adversarilor de ieri care sunt de partea UE și NATO. Iar lista asemănărilor ar putea continua, dar mă apucă și mai tare depresia și mă opresc aici cu această ediției specială a cronicilor mele morocănoase.