Ca om care trăiește în afara țării sale de origine, nu m-a surprins că nepalezii din România s-au adunat cu miile la o stație de metrou din București ca să marcheze Revelionul. Este o evoluție normală a unei societăți care și-a pierdut constant o bună parte a forței de muncă, dar care este în continuă creștere economică. Iar noi, românii, acuzați mereu că am luat joburile altora de prin Europa de Vest, joburi pe care, în realitate, autohtonii nu le mai voiau, ar trebui să ne obișnuim cu ideea că și la noi vin alții care fac exact același lucru. Așa cum ar trebui, de exemplu, și piteștenii să se obișnuiască să fie plimbați cu taxiul de către șoferi de altă nație și altă limbă.
Ca cetățean român care reciclează zilnic mă bucur că și orașul meu preferat are, de la finalul anului trecut, și containere de colectare a deșeurilor textile. Eu unul sunt in client fidel al acestora de când m-am mutat din România și sper ca și compatrioții mei piteșteni să le folosească din plin, ca soluție elegantă și ecologică a aglomerației din șifoniere.
Ca persoană care nu s-a tatuat niciodată, nu mă miră că premierul patriei și-a făcut, chiar de Anul Nou, un tatuaj care spune că nu se mărește TVA-ul. Omul era și în anii trecuți dornic să impresioneze poporul cu tot felul de excentricități care, după cum ne arată istoria recentă, n-au avut succes. Dimpotrivă, PSD-ul sub Marcel Ciolacu a obținut scoruri mici în alegeri, iar el însuși a devenit primul lider al partidului care nu ajunge în turul doi la prezidențiale. Pe de altă parte, există și proceduri prin care se pot șterge tatuaje, pe care eu unul cred că actualul prim-ministru va fi nevoit să le folosească, având în vedere provocările anului de după dezmățul bugetar electoral.
Ca cetățean care nu prea a participat la spectacole din bani publici nu mă miră că pe la Suceava, la un festival de obiceiuri, o trupă de prin partea locului l-a promovat pe rusofilul Călin Georgescu și l-a lăudat pe patronul cel puțin spiritual al acestuia, dictatorul Putin. Pentru că mi-am amintit și de un eveniment organizat cu ajutorul ambasadei din Bruxelles, unde s-a urcat pe scenă un cântăreț de muzici populare care avea un discurs prorus. Și pentru că legăturile dintre partida rusă și instituțiile publice românești, fie ele accidentale sau nu, sunt vizibile la tot pasul. Trebuie doar să te uiți un pic mai atent.
Ca observator vechi al politicii de pe la noi și de aiurea m-am distrat când am văzut că noul guvern vrea să înființeze “Departamentul pentru eficiență guvernamentală”, care să reducă cheltuielile statului cu 1% din PIB în anul care tocmai a început. Dincolo de asemănarea dorită cu America trumpistă, unde tocmai a apărut un departament fix cu același nume, mă îndoiesc sincer că noua instituție va reuși să facă altceva decât sporirea cheltuielilor statului cu propriile sale nevoi de personal, recrutat, firește, pe criterii politice, și logistice.
Ca utilizator de pașaport, mă bucur că livrarea acestui document este gratuită pe tot teritoriul țării de la începutul acestui an. Un motiv în plus pentru toți românii să și-l ia și, după aia, să-l și folosească pentru a vedea măcar un pic din lumea de dincolo de granițele României, devenite și mai puțin restrictive odată cu intrarea noastră în Schengen.
Ca turist prin România nu mă surprinde absolut deloc că revista Vogue și-a început lista de recomandări turistice pe 2025 cu țara noastră. Pe fondul creșterii economice de pe la noi, la care se adaugă intrarea în Schengen și infrastructura care avansează (200 de noi km de autostradă și drum expres doar în 2024 și destui în lucru), oamenii au început să fie interesați de România și din alte motive decât băutura ieftină și mâncarea bună. Mai rămâne doar să rămânem pe drumul ăsta democratic și civilizat de pe care vrea să ne scoată o bună parte a concetățenilor noștri, întorși cu fața spre trecut de propaganda prorusă.
Ca participant la Revelion cu televizorul în fundal nu mă miră că Pro TV a bătut Antena 1 la audiențe. Eu știam de multă vreme că maneliștii de pe Pro sunt mai tari ca cei de pe Antenă.
Ca susținător al cauzei vecinilor noștri, mă bucur că, de la 1 ianuarie, Ucraina a blocat livrarea gazului rusesc către UE. Unii europeni, care-au continuat să-i plătească tribut lui Putin, nu sunt prea fericiți. Nici moldovenii nu se simt prea bine, însă ei au deja parte de ajutorul nostru. Dar independența, în cazul de față energetică, merită efortul.
Ca rezident în Bruxelles nu mă mir că în noaptea dintre ani au fost înregistrate acte de violență și au fost incendiate zeci de mașini. De la o vreme, asta e o tradiție în capitala Europei, un pic cam ca petardele de pe străzile noastre. Poate și de asta prefer să fac Revelionul în țară și nu în Bruxelles. Unde, și dacă l-aș face vreodată, n-aș ieși cu mașina în oraș fix în noaptea respectivă.
Ca amator de plimbări în Italia (unde întâmplător scriu aceste rânduri) nu mă miră că un profesor universitar a fost lovit de un fost student când a povestit, cu argumente istorice, cât de criminal a fost regimul Ducelui (Mussolini, adică). Atunci când ai la putere un partid cu membri care se îmbracă în uniforme naziste la petreceri și care are oricum o abordare mai degrabă autoritară, e și normal ca disputele să devină violente. Așa cum era pe vremea fasciștilor italieni, a prietenilor lor naziști și, evident, a legionarilor. Ca om care crede că religia nu trebuie studiată în școală nu mă miră că noii stăpâni ai Siriei au impus deja schimbări islamiste în programa școlară a statului pe care l-au eliberat de sub dictatura lui Al-Assad. Că doar nu mă așteptam ca niște organizații fundamentaliste care, apropo, sunt încă pe listele de teroriști ale multor state libere, vor deveni așa, ca prin minune, democrate și tolerante cu religiile altora.
Ca fost vizitator al Manchesterului nu mă surprinde că, de Sărbători, oamenii care voiau să plece din mall-ul situat lângă celebrul stadion Old Trafford au avut de așteptat cinci ore ca să iasă din parcare, ceea ce a dus inclusiv la bătăi. Motivul blocajului era meciul pe care Manchester United îl avea cu Newcastle, zice lumea, dar aș îndrăzni să spun că lipsa metroului din acest frumos oraș a avut și ea o contribuție.
Ca fost șahist amator sunt surprins că ditamai federația de specialitate i-a impus fostului campion mondial Magnus Carlsen să nu poarte blugi la Campionatul Mondial de Șah Rapid de la New York, ca să respecte regulile vestimentare ale FIDE. Pe care nici eu, în locul șahistului norvegian, nu le-aș fi respectat. Bine, între timp s-a rezolvat problema, pentru că până și șeful de la federația respectivă și-a dat seama că nu poți pierde pe unul dintre cei mai buni șahiști ai vremurilor noastre pentru niște blugi, deci regula a fost relaxată.