Cea mai importantă știre a săptămânii mi s-a părut decizia prin care Curtea Constituțională a declarat că proiectul de lege privind pensiile speciale ale magistraților este constituțional. A fost nevoie de vreo cinci amânări, sute de ore de amenințări televizate și o grămadă de postări contondente, combinate cu amenințarea pierderii unor sute de milioane de euro din bani europeni, pentru ca dumnezeii de la CCR să ia decizia corectă. Care arată, de fapt, că justiția se află, poate mai mult ca oricând, în pragul unei transformări care-ar putea fi o veste bună pentru noi, cetățenii de rând, și o veste proastă pentru cei care se țin cu dinții de privilegii. Așa interpretez și dezvăluirile recente din zona justiției argeșene, de genul reclamației unei grefiere împotriva vâlceanului Bogdan Mateescu, fiu de primar și membru al CSM care vrea să conducă justiția din Argeș. Sau ceva mai serios, și anume acuzațiile potrivit cărora șefa PNL Argeș, Alina Gorghiu, ar fi făcut presiuni pentru rezolvarea unui caz acum vreo doi ani, când era ministru al justiției. Voi urmări cu interes evoluția în domeniu, pentru că deznodământul celor două scandaluri va arăta încotro se îndreaptă justiția, și nu numai cea din județul meu.
Orașul meu de rezidență este mai tare decât orașul în care am crescut. Și asta pentru că Pescobar și-a deschis restaurant mai întâi la Bruxelles și după aceea la Pitești. Ca să nu mai vorbim de faptul că la inaugurarea din capitala Europei a participat și Rareș Bogdan, europarlamentarul care promitea acum vreo șapte ani că elimină pensiile speciale în 30 de zile. La Pitești, însă, îmi va fi un pic mai greu să evit locul (că merg des prin mall) decât la Bruxelles, pentru că ajung cam o dată pe cincinal în comuna unde și-a deschis Pescobar restaurantul.
Trei dintre cei care-au protestat ilegal săptămâna trecută la Pitești și la Câmpulung au fost sancționați de jandarmi. Iar sancțiunea pe care organul statului a considerat-o potrivită este avertismentul scris. Mă rog, poate onor jandarmeria nu vrea să riște prea mult într-un județ unde Călin Georgescu și George Simion au luat atâtea voturi. Firește, o astfel de sancțiune aspră îi va face pe fanii extremiști să se gândească de două ori înainte să facă scandal.
Președintele Dan a participat la Consiliul Păcii, organizația aia pe care americanii o opun față de ONU. Ca observator, adică fără să plătească taxa de protecție de un miliard de dolari cerută de organizator. În locul lui, aș fi stat acasă. Măcar nu eram confundat cu primul-ministru și nu eram singurul șef de stat din UE care participa la consiliul păcii organizat de țara care și-a modificat recent numele ministerului apărării în ministerul de război. Dar nu sunt în locul lui. Iar Nicușor Dan a considerat că trebuie să meargă la această nouă Înaltă Poartă, în stil neaoș românesc, și să facă frumos în poze, cu șapca MAGA în mână, doar-doar îi potolește pe magaioții care ne acuză periodic și fără vreun argument logic (specialitatea casei, de altfel), că am anulat alegerile în mod nedemocratic. Mă rog, de-asta nu am avut și n-o să am vreodată succes în politică, că nu înțeleg subtilitățile și compromisurile. Chiar și așa, este prima dată când regret că l-am votat pe Nicușor Dan (cu mici nuanțe, a făcut fix ce-ar fi făcut și George Simion), dar cel mai probabil nu și ultima.
Prețurile din supermarketurile românești sunt mai mari decât cele din țări mai dezvoltate, precum Italia, Spania și Portugalia, se arată cu plăcere într-un raport al unui institut de cercetare a comerțului din Grecia, țară care stă mai bine, la capitolul ăsta, chiar și decât Bulgaria. Același raport arată că mai avem foarte puțin și-i prindem pe francezi la scumpetea supermarketuri, ceea ce pot confirma și eu, după un sejur recent în Hexagon. De asta tot spun că, în ciuda lamentărilor generalizate și a incompetenței multora dintre cei care o administrează, România o duce bine, pentru că se vede în supermarketuri.
România e pe ultimul loc în UE la citit. Astfel, doar un sfert dintre noi citim cărți săptămânal, în vreme ce aproape jumătate dintre compatrioți n-au citit nicio carte în ultimul an. Cică lipsa de timp e principala cauză. Timp care, sunt convins, nu este petrecut pe TikTok, unde România este pe primul loc din UE la numărul de conturi.
Și, pe o cu totul și cu totul altă temă, un pic mai mult de 200 de mii de români s-au uitat cel puțin o oră la ecranul negru de la cea mai nocivă televiziune de pe la noi, care-a primit recent o pedeapsă bine meritată, deși ridicol de ușoară în raport cu răul produs societății, și anume trei ore de întrerupere de emisie. Nu știu alții cum sunt, dar 205000 mi se pare o cifră extrem de mică pentru poporul care i-a dat niște milioane de voturi unui neica nimeni care vorbește în dodii. Deci avem motive de optimism, aș zice.
Nici n-a apucat să-și intre guvernul bruxellez în pâine că au și apărut problemele. Prima, și una dintre cele mai importante pe termen mediu, este limba neerlandeză pe care o vorbește (sau mai precis o stâlcește) noul ministru-președinte al regiunii (un fel de prim-ministru), pe numele lui Boris Dillies. Ați fi tentați să râdeți, dar în țara cea mai liberă pe care o cunosc problema lingvistică este extrem de serioasă. Atât de serioasă încât la Ninove, un orășel condus de extremiștii flamanzi, vânzătorii nu mai au voie să vorbească în franceză între ei, dacă e prezent un client de prin partea locului.
Și tot de la mine de acasă, în weekendul trecut a avut loc festivalul Bright Brussels, care constă în proiecții de mici spectacole de lumină și sunet pe clădiri importante. Iar anul ăsta una dintre cele mai importante piețe, cea regală, a găzduit un filmuleț imersiv dedicat lui Constantin Brâncuși, cu muzică de Maria Lătărețu, realizat de Institutul Cultural Român. Au fost câteva minute în care chiar am fost mândru și emoționat că sunt român.
Discursul secretarului de stat american Marco Rubio de la conferința de securitate de la Munchen mi-a adus aminte de strategia preferată din filmele polițiste americane. Astfel, după ce recent huiduitul JD Vance ne-a făcut, pe noi europenii, cu ou și cu oțet, anul trecut, colegul lui de guvern și potențialul contracandidat din 2028 la biroul oval ne-a umplut de vorbe mieroase. Cu toate acestea, ideea a rămas aceeași, și anume că Unchiul Sam ne consideră vasalii săi. Ceea ce, realist vorbind, este corect. Până când liderii noștri vor trece de la declarațiile de independență față de o țară care nu exista acum un sfert de mileniu la fapte.
Și tot la conferința din capitala Bavariei a ajuns și Peter Magyar, recent actor involuntar într-un filmuleț deochiat oferit de fosta lui prietenă lui Viktor Orban, care, disperat fiind că riscă să piardă alegerile de luna viitoare și implicit libertatea, l-a aruncat pe piață. Alături de liderul opoziției maghiare a fost și potențiala șefă a externelor, Anita Orban. Iar cea mai amuzantă întâlnire a fost cu unul dintre cei mai inteligenți lideri europeni, care, după ce a observat coincidența de nume, a recunoscut că și el e într-o situație asemănătoare, dat fiind că-l cheamă Donald.
U2 a revenit brusc în actualitate prin noul EP lansat acum câteva zile. Acesta se intitulează Days of Ash și cuprinde piese inspirate, deloc surprinzător pentru celebra trupă, din realitate. Avem o piesă despre o tânără din Iran ucisă de guvernul de acolo pentru că a îndrăznit să protesteze, precum și un cântec despre un palestinian ucis de un colonist israelian. E și o colaborare cu Ed Sheeran pe o piesă dedicată eroismului ucrainenilor în lupta cu invadatorul putinist. Dar cea mai interesantă mi s-a părut deschiderea, care sună cam așa: “You have the right to remain silent”. Este, firește, un cântec de protest in memoria lui Renee Good, ucisă de agenții ICE la Minneapolis. Care, deși se numește American Obituary, are și o parte optimistă, exprimată prin versurile “America will rise against the people of the lie”. Optimism pe care eu unul nu-l împărtășesc, în ciuda deciziei de ieri a Curții Supreme a US, care a respins majoritatea tarifelor impuse de actuala conducere a țării celor mai mulți dintre aliații tradiționali ai americanilor.
Orășelul italian Montepulciano a fost declarat de Booking ca fiind cea mai primitoare localitate din lume. Ca fost vizitator al micului oraș din Toscana, nu sunt 100% de acord. Adică da, pentru standardele italiene de primire, nu cele mai avansate din lume, sigur, a fost bine. Dar am fost în destule locuri mai primitoare. Pe de altă parte, Montepulciano este unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am băut vreodată, ceea ce poate o fi avut o influență asupra altor clienți ai platformei de rezervări din Amsterdam.
Și tot la capitolul turism, platforma Numbeo spune că cel mai scump oraș din lume este Zurich. Adică peste New York sau San Francisco, in vreme ce Londra sau Parisul nici nu intră în top 10, dominat de orașele elvețiene. Ca unul care-a petrecut câteva ore în Zurich, sunt de acord cu analiza celor de la Numbeo. Cu mențiunea că in orașele din țara cantoanelor scumpetea se vede și la nivelul curățeniei, liniștii și siguranței de pe străzi, pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri.