Din când în când melomanul mai degrabă conservator din mine își permite câte-o extravaganță, adică un concert cu artiști despre care nu știe mare lucru și de la care a auzit maxim una bucată piesă, o dată. Uneori am ghinion, alteori, cum a fost și cel mai recent caz, dimpotrivă. Adică nu numai că am avut noroc de muzică bună, dar am și plecat de la concert cu o cu totul viziune despre sunete. Pentru că de la prima imagine a unei tipe cu părul roșu și lung peste o rochie de prințesă Disney și până la reverența ei alături de magicianul care a făcut totul posibil am avut parte de o călătorie sonoră fără precedent. Spațiul real a fost mai degrabă limitat, o sală de teatru mică din Ghent, și aceea plină pe jumătate, însă muzica m-a dus pe tot felul de coclauri scandinave pline de amintiri cu vikingi și fecioare războinice. N-a fost doar rock, după cum n-a fost doar folclor și n-a fost doar pop. A fost un amestec care m-a dus cu gândul la diferite coloane sonore, de genul Outlander, sau Vikings. Cheia a fost vocea superbă a tipei de pe scenă, dar instrumentiștii au contribuit din plin, de la multitudinea de instrumente de suflat ale chitaristului la puzderia de sunete ieșite din clapele magicianului mai devreme pomenit. Mai adaug acustica de excepție a sălii de teatru și participarea publicului flamand și iese unul dintre cele mai impresionante concerte pe care-am avut norocul să le văd și mai ales să le aud în ultimii ani. Numele trupei, mai degrabă un proiect care se dovedește mai mult decât viabil, este Auri. Numele prințesei cu voce de excepție este Johanna Kurkela, finlandeză pe care am auzit-o prima dată pe albumul compatrioților ei de la Insomnium. Iar magicianul are plete, pălărie și ochelari în timp ce se ascunde în spatele claviaturii și răspunde la numele de Tuomas Holopainen. Dacă vă sună cunoscut, este datorită rolului principal pe care-l joacă în celebra trupă Nightwish. Întâmplător, sunt soț și soție din 2015. Asta explică multe…