Ca român care urmărește ce se întâmplă zilele astea sunt pe deplin dezamăgit de modul în care politicienii așa-numit europeni tratează formarea guvernului, comportându-se fix ca înainte, cu jocuri de imagine și toane de copii de grădiniță. Dar sunt, în egală măsură, indignat de impotența statului pe care ni-l dorim în continuare european, dar care nu face nimic ca să limiteze epidemia de ură care s-a revărsat din mediul online la televiziunile proruse și chiar în Parlament. Dacă extremiștii controlează cu agresivitate și zgomot agenda publică, fără ca legea să-i oprească, înseamnă că noi, oamenii normali la cap, deja am pierdut.
Ca piteștean care merge, pe litoralul românesc, doar la Vama Veche, nu m-a surprins prea mult că Stuf-ul va fi demolat, în urma unei sentințe judecătorești. Și nu m-a mirat prea tare nici că în afacere sunt implicați piteștenii, pentru că hotelul care a câștigat litigiul cu terasa cu pricina este al unui patron cunoscut din orașul nostru, care a fost reprezentat de Narcis Sofianu, avocat pe care-l cunosc și apreciez de pe vremea când eram amândoi tineri jurnaliști. Și care probabil nu și-a făcut prea mulți prieteni obținând demolarea celebrului local, dar care a contribuit la creșterea prezenței piteștene în Vamă și la nivel de business, nu numai la număr de simpli turiști care aleargă în căutarea tinereții petrecute în cea mai nonconformistă, cel puțin pe vremuri, stațiune de pe litoralul românesc.
Ca absolvent de liceu cu tradiție din Pitești, nu mă surprinde că încă unul dintre cei care-au luat bacalaureatul la o instituție similară de învățământ a ajuns din nou pe cai mari. Petrișor Peiu, care-a terminat Zinca Golescu cu vreo trei ani înainte să intru eu la Bălcescu, unul dintre specialiștii în economie de la noi, fost consilier al lui Radu Vasile și Adrian Năstase, actual colaborator al canalului Realitatea Plus, a fost propus ca premier de către AUR, al cărui senator este. Nu-i contest calitățile, dar l-am urmărit de câteva ori la televizor, ba chiar i-am și citit niște analize și editoriale pe vremuri, și nu mă regăsesc în ideile sale mai degrabă extreme despre viitor. Deci sper să nu ajungă vreodată să influențeze politici la nivel înalt.
Ca locuitor al lumii libere care-și dorește să rămână așa nu mă surprinde că al nostru președinte n-a fost invitat la cea mai recentă întâlnire dintre aliații Ucrainei. După aceste câteva săptămâni de coșmar pentru democrația românească, este foarte probabil ca nu numai noi, cetățenii încă lucizi ai patriei, să ne fi dat seama că instituțiile românești, în frunte cu Cotroceniul, au fost penetrate, cu sau fără de voie, de ruși și de alte nații care ne vor răul.
Ca fost elev de pe vremea dictaturii comuniste, mă bucur că Ministerul Educației a decis ca toți liceenii să studieze istoria acestei doctrine nenorocite în România. În felul ăsta poate scade numărul nostalgicilor după Ceașcă și gașca lui din rândul puștimii care crede că dictatura este ceva cool. Bine, o abordare normală a chestiunii ar presupune și un studiu similar al istoriei extremismului din România, cu accent pe legionari și pe perioada dictaturilor de dinainte de comunism. Că și asta ar reduce din numărul fanilor lui Zelea Codreanu și Ion Antonescu.
Ca locuitor din Bruxelles, mă surprinde că una dintre comunele cele mai problematice ale capitalei. Andelecht, interzice ieșirea minorilor de sub 16 ani pe stradă în noaptea dintre ani. Iar la Anvers vreo câteva zeci de adolescenți vor avea de suferit aceleași restricții. Adică știu că în anii trecuți puștanii au făcut haos pe-aici de Revelion, dar mă gândeam că poate există și alte soluții decât arestul la domiciliu.
Ca francofil, nu mă miră că fostul președinte Sarkozy a fost, în cele din urmă, condamnat pentru corupție. În Hexagon justiția funcționează, indiferent de cât de sonor e numele în cauză. Aștept cu încredere ca acest exemplu să fie urmat și de țara mea, care se mândrește adesea cu legăturile sale franceze.
Ca amator de orez milanez mă bucur că cel mai bogat oraș italian tocmai a decis să interzică fumatul în aer liber la mai puțin de 10 metri de altă persoană. Cu părere de rău față de prietenii mei fumători, îmi doresc ca această măsură să fie aplicată peste tot, ca să avem o șansă în plus la un aer un pic mai curat.
Ca fan al Rapidului, nu mă mir că patronul din Grant a preluat clubul italian Genoa. Domnul Șucu are bani, și nu puțini, iar investiția în marile campionate de fotbal ale lumii este extrem de profitabilă. Iar eu tocmai mi-am inclus cel mai vechi club de calcio printre preferințe, pe motive patriotice, firește.
Ca fost concetățean cu Adrian Mutu, mă surprinde și nu prea că fotbalistul ucrainean Mikhailo Mudryk a fost găsit dopat. Eu n-am ajuns încă în zona Chelsea, dar mă gândesc că poate o fi ceva în aer pe-acolo de-i duce pe fotbaliștii de mare viitor din estul Europei fix fu nasul în substanțe interzise.
Ca pasionat de mașini și de internet nu mă miră că Dacia a ajuns la 10.000 de mașini vândute online. Chiar dacă eu prefer să cumpăr un autovehicul în stil vechi, față în față cu vânzătorul, este limpede că viitorul este, și pe auto, comerțul pe net.
Ca admirator reținut al mașinilor japoneze (îmi place cum arată, am și condus câteva, dar nu mi-aș lua una) nu mă surprinde că Nissan și Honda vor să fuzioneze. Așa cum știm de pe vremea dacilor, unirea face puterea, deci apariția de companii auto cât mai mari și mai puternice din lumea liberă este singura soluție de a rezista la invazia de chinezării pe patru roți.