Ca fost actor și actual și viitor spectator am aflat cu tristețe că Piteștiul tocmai și-a pierdut micul teatru independent care a bucurat, în ultimii ani, sute de amatori de piese frumoase și interpretări de excepție. Justiția i-a spus Luminiței Borta că nu mai are dreptul să facă teatru în spațiul din fața Prefecturii, revendicat de autorități. Și uite așa viața a devenit un pic mai puțin frumoasă la Pitești, apropo de inscripția care m-a impresionat prima dată când am fost la teatrul independent al Luminiței.
Ca fost salariat argeșean nu mă miră că județul unde mă aflu acum are un loc fruntaș la salariile medii, cu un venit brut mediu de peste 9000 de lei, conform INS. Adică doar București, Cluj, Timiș, Sibiu și Ilfov stau mai bine.
Ca fost jurnalist argeșean nu mă surprinde modul în care cel mai puternic om politic al județului se exprimă pe FB la adresa adversarilor politici. Faza cu consilierul penelist de la Merișani care-a încercat un mișto subtil la adresa PSD pentru a se trezi înjurat de ditamai președintele CJ Argeș nu e prima și nici ultima dată când domnul Mânzână îi face cu ou și cu oțet pe opozanți, în public. Iar acest lucru nu are nicio consecință politică, semn că alegătorii și colegii/șefii au probleme mai importante decât exprimarea fostului peremist.
Ca fost baschetbalist amator am urmărit cu sufletul la gură sfertul de finală cu Bosnia, în urma căruia puștanii de la U18 s-au calificat mai departe la campionatul european divizia B. Mă duc și la semifinală, azi, cu aceeași plăcere, sperând și la finală. Pentru că la sportul meu preferat avem dreptul la speranță, atât la nivel de echipă de club, cât și la naționalele de juniori, pe care le vedem an de an la Pitești Arena la diverse competiții, unde nu se fac de râs cum o fac fotbaliștii care joacă mai bine în reclamele la pariuri decât în partidele care contează.
Ca moldovean la origine nu m-a mirat că, după furia apelor, peste compatrioții mei de la Broșteni s-a abătut și urgia suveranistă. Soțul doamnei Cristela, cu tot cu ea, dar și cu obișnuiții bodyguarzi și ceva interlopi, s-a tras în poză, a vorbit în dodii, ca de obicei, și a mâncat din mâncarea sinistraților, ca să arate cât de popular este el. Și pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, la celălalt capăt al satului lovit de inundații a debarcat fostul ucenic al lui guru, specialistul în marketing și galerii sportive, soțul doamnei Ilinca. Din fericire suveraniștii flămânzi de imagine au plecat repede, lăsându-i pe pompieri să-și reia lucrul la refacerea caselor. Noroc că nu e perioadă electorală, că aveam parte de turneu demagogic.
Ca fost student la Drept m-a uns pe suflet reacția președintelui Dan față de protestele magistraților contra intenției premierului Bolojan de a-i aduce și pe judecători și procurori în rândul lumii în ceea ce privește pensiile. Da, și mie mi se pare o mare debandadă, ca să fiu elegant. Mai ales că cea mai importantă lege a patriei spune că suntem cu toții egali.
Ca om căruia nu-i plac șmecherașii, nu mă miră că steaua politică a lui Piedone, demis din funcția de Doamne-Doamne de la Protecția Consumatorului, este pe cale să apună, de data asta sper definitiv. Genul ăsta de controlor atotputernic era bun pe vremea lui Ceaușescu, când îi pedepsea pe speculanți și pe chiaburi, dar într-o democrație normală la cap nu-și are locul. Oricum, am descoperit amuzat că nici măcar membrii săi de partid de la Pitești nu mai au speranțe, așa că i-au întors poza în mărime naturală care speria trecătorii cu spatele la stradă.
Ca om care crede în egalitatea de drepturi mă surprinde că primăria din Oradea a mers până la capăt cu opoziția la marșul Pride și a dat amenzi de 20000 de lei participanților. Eu unul n-am fost în orașul mult lăudat mai ales din prisma schimbărilor făcute în bine de actualul premier Bolojan pe vremea când era primar acolo, dar aveam impresia că edilii din capitala bihoreană sunt mai deschiși la minte.
Ca amator de călătorii cu trenul am aflat cu surprindere că o garnitură plecată de la Oradea către mare și-a pierdut pe drum două vagoane. Bine, mecanicul și-a dat seama relativ repede și-a recuperat pasagerii lipsă relativ rapid, adică în doar patru ore. Ceea ce, față de performanțele CFR-ului în materie de întârzieri, e nimica toată.
Ca susținător al cauzei ucrainenilor nu încetez să mă tot minunez de inovațiile pe care le folosesc pe câmpul de luptă vecinii noștri, depășiți clar numeric de ruși. Astfel, ca să-și recupereze un camarad care apăra de vreo 5 zile singur o poziție, ucrainenii au trimis o bicicletă electrică prin intermediul unei drone. În altă parte a frontului, apărătorii utilizează tehnici militare de pe vremea romanilor, care fac prăpăd în rândul invadatorilor. E vorba de așa-numiții caltrapi, tălpi de fier pe care strămoșii noștri le foloseau contra barbarilor. Două milenii mai târziu, istoria se repetă.
Ca utilizator frecvent de pașaport mă bucur că țara mea ocupă locul 13 în topul celor mai puternice asemenea documente în lume. Astfel, pot accesa nu mai puțin de 177 de țări fără viză. Cu doar 5 mai puține decât americanii, care se află pe locul 10, cel mai slab dintotdeauna.
Ca iubitor de democrație am aflat cu îngrijorare, dar fără prea multă mirare, că două treimi dintre cetățenii celor mai importante țări din UE ar prefera un lider autoritar unuia democratic. Și, culmea, România nu e pe primul loc în studiul făcut pe această temă de o fundație pro-europeană, ci pe al doilea, după Spania, care se vede treaba că regretă vremurile lui Franco.
Ca iubitor de concerte am aflat cu plăcere că unul dintre cele mai bune show-uri pe care le-am văzut în ultimii ani, cel al lui David Gilmour la Roma, va apărea și pe video, și în cinematografe, luna viitoare. Având încă proaspete amintirile de Circo Massimo de anul trecut, vă recomand cu căldură concertul, în orice format puteți. Bine, dacă sunteți fani Pink Floyd s-ar putea să vă intereseze și filmul concertului pe care Roger Waters l-a dat la Praga acum doi ani, care a apărut săptămâna asta. Eu am văzut concertul prin Belgia și, chiar dacă The Wall, care-a constituit, ca de obicei, baza show-ului, rămâne, pentru mine, cel mai bun album din toate timpurile, prestația lui Waters m-a făcut să plec cu un gust amar.