Începând de acum, cronicile morocănoase muzicale se vor baza doar pe experiența proprie de la momentul contactului cu muzica despre care scriu, fără nicio informație de fundal. Care, dacă prietenii mei au nevoie de ea, poate fi găsită pe marele și mondialul net.
Nu mai știu când am auzit prima dată de Eisbrecher. Și mai țin minte doar că i-am ascultat pentru întâia oară la Rock FM, când mi-am zis că o fi doar o altă trupă de coveruri Rammstein. Dar timpul mi-a demonstrat că e ceva mai mult, drept pentru care m-am apucat să ascult un pic mai mult. Urmarea firească a fost concertul, care s-a întâmplat imediat după lansarea celui mai recent album al lor, Kaltfront, a cărui piesă titulară a fost una dintre marile surprize agreabile ale show-ului. Deși au fost și surprize mai puțin plăcute, chiar de la început, când nemții cu pricina s-au prezentat pe scenă fără clapele pe care le folosesc în toate piesele. I-am iertat, însă, repede, pentru că riffurile alea care-mi merg mie la inimă au făcut toți banii. Bine, secția ritmică nu prea mi-a mers bine la urechi, cel puțin la început, semn că eficiența teutonă nu este chiar la maxim când vine vorba de calitatea sunetului live. Sincer, cam asta a fost tot ce m-a deranjat, în ciuda faptului că vocalistul a insistat să vorbească doar în germană, limbă la care am serioase limite. Dar nu mă duc la concerte pentru lecții de limbi străine, deci nu am băgat de seamă că nu pricepeam mare lucru din versuri. Și asta pentru că mesajele au fost clare. Nu le plac armele, au umor și, ceea ce e mai interesant, au capacitatea să facă mișto inclusiv de propria lor țară, așa cum s-a întâmplat în piesa This is Deutsch. Iar dacă mai pun la socoteală faptul că au terminat concertul cu un cover Falco după Out of the Dark, care-a sunat într-un mare fel, mă declar mai mult decât mulțumit. De revăzut, poate după o lecție de germană, pentru un efect mai puternic.