Ca piteștean la fără frecvență, apreciez amenzile pe care Poliția locală le-a dat pentru grădinile și uscătoriile de pe lângă blocuri, care or fi ele utile pentru unii locatari, dar clar nu-și au locul într-un oraș normal. Poate oamenii legii continuă și cu alte chestii care dau impresia că orașul este doar un sat mai mare, cum ar fi câinii care din pensiunea canină de pe Teilor, care asigură fundal sonor fiecărei dimineți, dar și meselor bogaților care vin la restaurantul de fițe din imediata apropiere a stabilimentului.
Ca iubitor de fotbal, după ce am văzut o secvență dintr-un interviu cu primarul, mă bucur că Piteștiul va avea un stadion ultramodern, de 100 milioane de euro, deși mă întreb la ce-i trebuie echipei locale, care nu dă semne că ar avea la ce să-l folosească (pentru Liga 2 Ștrandul este mai mult decât suficient). Dar poate sunt eu prea răutăcios, mai ales că FC Argeș tocmai a scos din Cupa României pe Corvinul, echipă care a câștigat trofeul acum câteva luni.
În calitate de chibiț politic, mă distrează atacurile pe care Partidul Smerit Democrat (botezat așa de liderul său, dornic să evite ura care ține PSD-ul departe de Cotroceni de mai bine de două decenii) le adresează partenerilor de coaliție, care nici ei nu rămân datori. Sunt la fel de veridice precum partidele acelea de wrestling de la televiziunile americane. Și, că tot vorbeam de peneliști, nici n-au apucat bine să-l oficializeze pe cel mai prezent pe marginea drumurilor ostaș al patriei drept prezidențiabil, că au și ieșit zvonuri privind schimbarea acestuia. Pentru că nu intri în turul doi de pe locul 6, cu scor cu o singură cifră. Între timp, primărița cea evlavioasă de la Muscel joacă inteligent, promovând o alianță cu micile partide de dreapta și curtând marele partid de dreapta promițând postul de prim-ministru celui mai bun administrator județean din PNL. Omul, discret cum îl știm, nu comentează. Eu însă o fac, și spun că șmecheria asta cu Bolojan prim-ministru desemnat de potențialul președinte Lasconi reprezintă singurul motiv pentru care fosta mea colegă de breaslă mi-ar merita votul într-un eventual tur doi. Pentru că, deocamdată, votul meu de tur unu se duce către Cristian Diaconescu, care tocmai s-a anunțat prezidențiabil independent.
Ca român european nu sunt surprins că saga comisarului european continuă, pentru că se pare că Ursula von der Leyen, care ceruse de la fiecare stat membru câte un candidat și o candidată, nu l-ar vrea pe pesedistul Negrescu, deja propus în timpul vizitei premierului Ciolacu la Bruxelles, ci pe penelistul Siegfried Mureșan, care e însă din partidul greșit, chiar dacă e cel mai important politician român din zona europeană. Între timp a ieșit și PNL cu propuneri de comisar, inclusiv omniprezentul Rareș Bogdan, care s-ar ocupa de extindere. Nu-mi dau seama dacă s-ar pricepe la treaba asta, pentru că CV-ul nu e publicat pe site-ul Parlamentului European, acolo unde guralivul politician cu ceasuri și batiste scumpe a fost ales vicepreședinte al comisiei de politică externă. Revenind la partidul care va desemna comisarul european, cele mai recente zvonuri spun că PSD o propune acum pe Roxana Mânzatu, specialistă în fonduri europene, europarlamentar, fost ministru în guvernul Dăncilă. Profil politic zero, dar experiență europeană serioasă, ceea ce poate ar reprezenta un avantaj și pentru Comisie, și pentru noi, ca nație.
Ca iubitor de mare, sunt întristat de efectele recentelor ploi torențiale asupra litoralului românesc și nu numai. Din păcate, pe fondul schimbărilor climatice pe care ultraconservatorii se fac că nu le văd, iar fanaticii ecologiști le văd ca pe o apocalipsă programată mâine, genul ăsta de fenomen natural se întâmplă tot mai des. Și sper ca oamenii normali la cap să treacă peste excesele de orice fel și să ne adapteze viața la noile condiții de mediu.
Ca amator de plimbări, nu m-am lăsat păcălit de știrea potrivit căreia, din surse guvernamentale, cică, Statele Unite ar anunța pe 15 octombrie că ne ridică vizele începând cu 2025. Chestia a transpirat fix în timpul marelui congres al partidului, deci pare mai degrabă propagandă electorală. Ca să nu mai vorbim că cei mai mulți dintre votanți n-au bani nici să iasă până la bulgari, darămite să profite de călătorie fără vize peste Ocean, pentru că România are 32% din populație expusă la risc de sărăcie, fiind și la acest capitol pe primul loc în UE.
Ca susținător convins al cauzei ucrainene, mă bucur de avansul vecinilor noștri în Kursk, dar mă întristez când văd că și rușii avansează unde-i doare mai mult pe ucraineni, în Donbas. Plus o grămada atacuri aeriene, din care cel mai recent, la Harkiv, a omorât și-un copil la un loc de joacă. În timpul ăsta Occidentul continuă să le interzică ucrainenilor să folosească armele primite pentru a lovi în interiorul Rusiei. Chipurile ca să nu escaladeze conflictul, dar mie mi se pare că aici e vorba de influența rusească foarte puternică, la lumina zilei chiar, care-și face treaba.
Ca amator de concerte, sunt înfuriat de recentul atac terorist cu cuțitul, la Solingen, oraș german cunoscut chiar pentru cuțitele care se fac acolo. La un festival gratis care sărbătorea diversitatea, un refugiat ilegal sirian de 26 ani pe care nemții n-au fost în stare să-l trimită înapoi a omorât trei oameni, după ce a fost îndoctrinat pe net de Statul Islamic, care zice că e un atac contra creștinilor pentru Palestina. Pentru că oamenii aceia omorâți la Solingen aveau la fel de multă treabă cu pământul pentru care se omoară lumea pentru religie de mii de ani fix cum avem noi. Dar încearcă să te pui cu fanatismul religios…Și tot pe tema asta, un algerian de 33 de ani, cu steagul Palestinei la brâu, a încercat să arunce în aer o sinagogă în La Grande Motte, în Franța. L-au prins înainte să omoare pe cineva. Și, din nou, o femeie a înjunghiat 6 oameni într-un autobuz care mergea la un festival la Siegen, lângă Köln. Aici nu știm încă dacă a fost nebunie sau tot terorism, adică un alt fel de nebunie.
Și tot ca iubitor de muzică live, dar de data asta pe o notă pozitivă, mi-aș fi dorit să văd cum a cântat Chris Hemsworth la tobe cu Ed Sheeran la București. Pasămite Thor făcea niște documentare în care învăța să cânte la tobe, iar artistul englez l-a invitat să arate ce știe tocmai în țara soacrei actorului. Mă rog, poate or fi fost și niște sarmale implicate pe undeva.
Și, tot ca meloman, m-am bucurat că Oasis se reformează, cu concerte programate vara viitoare, doar peste Canalul Mânecii deocamdată. Din fericire pentru mine nu m-a interesat, de data asta, că altfel iar îmi făceam, ca mii de fani, o grămadă de nervi cu Ticketmaster, firmă căreia i s-au blocat serverele. Pentru că le place să fie lideri autoritari pe piața de bilete, dar nu bagă bani și-n infrastructură de lacomi ce sunt. Ca utilizator de rețele sociale, m-am bucurat că Brazilia interzice X, pentru că nu s-a conformat unei hotărâri judecătorești care-i cerea să desemneze um reprezentant legal, ca să poată lupta contra știrilor false care sunt din ce în ce mai prezente pe X. Așa se face, că altfel ne inundă minciunile și nu mai știm în cine sau în ce să mai credem.
Ca iubitor de fotbal, am râs cu poftă când am aflat că Gigi Becali a recunoscut că FCSB nu s-a calificat în Champions League anul ăsta din cauza lui, pentru că n-a făcut o biserică în cartierul lui natal. Între timp echipa s-a calificat în Europa League, unde joacă, printre altele, cu Manchester United. Mă gândesc că un eventual egal cu cea mai iubită echipă de club din lume ar merita nu una, ci două biserici.
Și, pe final, ca amator de sport în general, m-am bucurat că jocurile paralimpice au început, tot la Paris, în liniște, spre deosebire de olimpiada care-a cauzat atâtea controverse. Și asta pentru că eu cred că fiecare dintre participanții la jocurile paralimpice merită să fie lăsat în pace să-și arate modul în care-și sfidează soarta, fiind, de altfel, câștigător fie și numai prin simpla participare.