Ca fost ziarist local în Argeș, din pură curiozitate, m-am uitat pe lista de candidați la Parlament a PSD Argeș, acolo unde, pe locul trei de deputați este un om de afaceri de care acum aud, Cătălin Mândroc, care în urmă cu patru ani, când era neeligibil, poate pentru că nu era consilierul președintelui Camerei, spunea despre sine că ar fi fost “antreprenor de la o vârstă fragedă”. Pe patru o regăsesc pe o fostă colegă de breaslă, Ioana Făcăleață, ceea ce mă face să înțeleg de ce o grămadă din foștii și/sau actualii lucrători din presa argeșeană sunt apropiați de partidul care conduce dintotdeauna județul. Ca amănunt amuzant, pe șase la Senat e actualul președinte al CJ Argeș, Ion Mînzână, al cărui vice, Adrian Bughiu, e pe 10 la Cameră. Cu alte cuvinte, partidul avea nevoie de ei ca să tragă lista în sus.
Ca om nu prea iubitor de dans, dacă aș fi la Pitești în weekendul ăsta probabil că nu m-aș duce la Sala Sporturilor să văd Campionatul Național de Salsa și Bachata, precum și Romanian Dance Fest. Dar i-aș înțelege pe amatorii de dans de toate vârstele, pentru că se anunță ceva deosebit.
Ca fan alb-violet, m-am întristat că, în campionat, echipa de baschet a pierdut cu Steaua, după un meci din care am văzut doar un pic, pe canalul FRB de pe YouTube, o opțiune foarte bună când Digi Sport are alte priorități. Dar după doar câteva zile m-am bucurat, pentru că baschetbaliștii piteșteni au câștigat primul meci de la revenirea în cupele europene. Chiar și la limită, cu emoții, tot victorie se cheamă.
Ca votant constant, nu-mi pare deloc rău că CCR a respins candidatura Dianei Șoșoacă la cea mai importantă funcție în stat, pentru că am scăpat de un candidat putinist care, sincer, mă face să mă simt jenat că aparținem aceleiași nații. Ca iubitor de democrație, însă, decizia arbitrară a Dumnezeilor de la CCR, așa cum i-am numit în prima mea carte, îmi arată clar cine conduce cu adevărat țara. Și o conduce undeva spre Est, acolo unde statul de drept este facultativ.
Ca alegător din diaspora, sunt foarte nedumerit că biroul electoral de circumscripție a respins lista PNL la deputați de diaspora pentru că avea prea puține femei și lista DREPT pentru că avea prea multe. E drept că această a doua decizie a fost anulată în justiție, dar tot mă face să mă întreb ce-or fuma oamenii aceia din biroul electoral respectiv.
Ca telespectator de știri, nu mă mir că Realitatea TV, care a dat patriei un candidat la președinție, a luat 4 milioane de euro de la trei partide în doar o lună. Nu partidele cu pricina, care-și iau bani grămadă de la buget, au anunțat, ci o investigație Snoop. Care sunt respectivele partide știți, dacă v-ați uitat vreo două-trei minute la respectiva televiziune. Eu oricum nu rezist mai mult, mai ales când o văd pe fosta consilieră a domnului Dragnea, fost politician, ulterior bucătar amator, cum dă ea lecții la toată lumea…
Ca cetățean care-a trăit o bună bucată de vreme în România nu mă surprinde că guvernul patriei ar prefera să piardă juma’ de miliard de euro din bani europeni decât să dea afară oamenii numiți politic în conducerea marilor companii de stat. Atât de important este politicul în viața țării noastre.
Ca român care și-a păstrat destule legături cu patria mumă și cu oamenii care continuă să trăiască acolo, sunt surprins plăcut să văd că poporul meu a ajuns pe locul doi în Europa la capitolul satisfacție a vieții. O zice Eurostat, deci am toate motivele s-o cred, în ciuda impresiilor mele culese fie online, fie direct din țară. Poate într-un final concetățenii noștri au ajuns la concluzia că fericirea depinde de modul în care privește fiecare lumea. Sau poate o fi ca-n vorba aia din bătrâni, cu unii care fac ceva anume și alții nu recunosc.
Ca om care n-a uitat pandemia, nu mă surprinde că Donald Trump i-a trimis teste Covid prietenului său Vladimir Putin în primele zile ale crizei sanitare. Și nici că rusul i-ar fi cerut americanului să nu spună nimănui despre tranzacția cu pricina. Pentru că, la acel moment, rușii erau ocupați să împrăștie știri false despre pandemie care sunt și acum pe piață, inclusiv în România, și nu se cădea să afle lumea că marele lider care călărea urși la bustul gol avea nevoie de teste Covid de la americani, marii dușmani declarați ai propagandei putiniste.
Ca fan asumat al serialului Emily in Paris, chiar nu mă surprinde că însuși președintele Macron ar vrea ca protagonista, mutată la Roma, să rămână totuși în capitala franceză. Mai ales că e mândru și de apariția soției sale în serial. Plus că serialul, unul dintre cele mai urmărite și comentare ale momentului, face o promovare fantastică a Parisului. Deși eu unul, care prefer Roma capitalei Franței, m-aș uita mai cu drag la Emily plimbându-se prin Piazza Navona decât pe Champs Elyseés.
Ca om care respectă instituția BBC, nu mi-a venit să cred când am auzit că aplicația meteo
a acesteia a anunțat temperaturi de 300-400 de grade Celsius și vânturi de 30.569 km/h. Deci se întâmplă și la case mai mari, apropo de anunțurile eronate recente ale meteorologilor de pe la noi, de care a făcut haz o nație întreagă. Apropo, britanicii și-au cerut scuze pentru greșeală, ai noștri nu, pentru că instituțiile statului român n-au reflexul ăsta.
Ca om care preferă să evite pe cât posibil centrul Bruxelles-ului când iese cu mașina, nu mă surprinde că Greta Thunberg a fost arestată aici pentru că a blocat un bulevard central. Ea cerea ca guvernele să reducă susținerea pentru combustibili fosili. Asta se întâmplă fix în perioada când mai multe țări, inclusiv Belgia, au votat exact pe invers, pentru dreapta și extrema dreaptă, care sunt fani benzină și motorină.
Ca rezident responsabil, mă pregătesc să merg la urne, că duminica asta avem alegeri locale, cu aproape o sută de candidați români și moldoveni pe liste, chiar dacă majoritatea doar de umplutură. Am primit convocare de la primărie, că votul la Bruxelles e încă obligatoriu, am primit și scrisori personalizate de la cele două partide preferate, centrul și dreapta, așa că mă pregătesc să votez, ca și acum 6 ani, tot cu opoziția, pentru că primarul actual are deja 3 mandate la activ și poate mai are și altă treabă. Ceea ce le doresc, de altfel, tuturor aleșilor cu mai multe mandate.
Ca fan blau-grana și furia roja, mă bucur că Lamine Yamal a devenit, la doar 17 ani, cel mai bine cotat jucător spaniol din toate timpurile, cu o valoare de piață de 150 de milioane de euro. Privesc de ceva vreme cu interes și admirație evoluția puștiului care, la campionatul european de fotbal, își făcea temele în cantonament. Un exemplu care n-ar strica să fie urmat și de tinerii fotbaliști români.