L-am descoperit acum mai bine de 35 de ani, într-un cinema improvizat din orașul meu natal, într-unul din filmele lui Sergiu Nicolaescu. O peliculă mai puțin cunoscută, vorbită în franceză, dedicată marelui François Villon. Care era interpretat de un tânăr cu personalitate și talent numit Florent Pagny. Care ulterior a devenit, și este și la acest moment, unul dintre marii artiști ai Franței. Și care a ajuns să mă impresioneze nu neapărat prin muzică, ci prin prestația lui ca jurat la The Voice, ediția din Hexagon. Acolo a jucat multă vreme, cu eleganță și înțelepciune, rolul decanului de vârstă, care, întâmplător sau nu, câștigă mai mereu. Un fel de Tudor Chirilă de la noi, dar mai bine crescut și mai puțin arogant. Așa am ajuns să-mi doresc să-l văd și live, idee care, la un moment dat, părea greu de realizat, dat fiind diagnosticul de cancer pe care Florent Pagny l-a primit acum câțiva ani. Dar omul a învins cancerul, a revenit la emisiunea cu pricina și a plecat din nou în turneu. Acolo unde, în deschidere, a cântat Il Cello, trio format în penultima ediție de la Vocea Franței, pe care, de altfel, a și câștigat-o. Evident că antrenor a fost același Florent Pagny, care i-a ajutat, astfel, și mai departe. La fel cum a făcut și face același Tudor Chirilă cu Alexandra Căpitănescu, cel mai de succes artist al nostru la acest moment. Revenind la cântărețul francez, dincolo de bucuria de a-l vedea, într-un final, pe scenă, a contat, pentru mine, și ce a făcut acolo. De la intrarea nu din culise, ci direct printre spectatori, la momentele dese de recunoștință la adresa celor care au scris piese pentru el (nume importante pentru muzica franceză, precum Calogero, Vianney sau Marc Lavoine). De la abordarea firească a provocărilor prezentului la dragostea pentru familie. Și de la interpretarea sa pop la momentele de operă veritabilă. A fost așadar un concert la care morocănosul din mine n-a avut ce găsi. Poate doar frustrarea că vafele s-au terminat prea repede, dar asta n-a fost vina celui supranumit, de prieteni, “Le Patron”. Dar melomanul din mine a fost martorului unui regal. Pe care-l recomand cu căldură oricui ajunge prin zona unde concertează Florent Pagny, care, din păcate, nu include Estul Europei.