A început cea de-a 49-a ediție a Simfoniei Lalelelor, cel mai important și mai interesant eveniment din orașul meu preferat. După tura de anul trecut, bazându-mă și pe ce-am văzut ieri pe la prietenii de pe Facebook, singura chestie pe care regret că nu o pot vedea cu ocazia ediției de anul ăsta este animația cu caracter floral de pe clădirea renovată a primăriei, animație cu nimic mai prejos decât cea pe care o văd, de Crăciun, în piața principală a orașului în care trăiesc. Sincer, mi-ar plăcea să devină o atracție cotidiană, la pachet cu fântâna muzicală. 

Echipa feminină de matematică a României este prima din Europa după Olimpiada de specialitate de la Bordeaux. Iar cea mai bună componentă a echipei noastre este Mălina-Carla Pavel, de la Colegiul Alexandru Odobescu din Pitești. Care punctează astfel la feminin pentru orașul meu preferat, la câteva săptămâni după o ispravă asemănătoare a unui licean de la Colegiul Brătianu. Ceea ce îmi amintește de anii mei de liceu, caracterizați, printre altele, și de concurența dintre Bălcescu (actualmente Brătianu) și Odobescu, loc unde au studiat cei mai mulți dintre prietenii mei de atunci și de acum. 

Parchetul european condus încă de Laura Codruța Kövesi ar putea da o lovitură serioasă partidului de guvernământ din Argeș, după ce s-a apucat să ancheteze achiziția de microbuze pe care a organizat-o Consiliul Județean. Microbuze care au ajuns să coste peste 200.000 de euro bucata. Eu nu cred nici în populismul opoziției argeșene, care pretinde banii respectivi  ar fi suficienți pentru un Lamborghini (total de acord, dar nu comparăm mere cu pere), dar nici nu sunt impresionat de explicația președintelui CJ, care spune, pe principiul paiul din ochiul altuia, că la Bihor, fostul său omolog, actualmente inamicul public nr. 1 al marilor consumatori de bani publici, ar fi plătit chiar mai mult pe una bucată microbuz. Deci aștept ancheta, amintindu-mi că un important predecesor al domnului Mînzînă a fost nevoit să plece de la putere direct la închisoare din cauza unor nereguli cu fonduri europene. 

Azi FC Argeș joacă, la Pitești Arena, ultimul meci din sezonul regulat din prima ligă națională de baschet, contra CSM Târgu Mureș. Deși la un moment dat erau chiar pe primul loc, acum piteștenii sunt pe 5 și au emoții serioase cu privire la prezența în play-off. Pe care, după ce am văzut ultimele două partide, pierdute fără drept de apel (în ciuda scorului), le înțeleg. De fapt cred că asta e și problema baschetbaliștilor piteșteni, care adesea se pierd pe final, chiar dacă adversarii nu sunt cu mult mai buni. De aceea aș sugera chiar angajarea unui psiholog la echipă, că schimbarea de antrenor e clar că n-a fost soluția perfectă. 

Apropo de FC Argeș, puteți să-mi spuneți Nostradamus, pentru că, după ce-am văzut vreo 50 de minute din meciul de la Mioveni, din play-off-ul Superligii de fotbal, când mai era vreun sfert de oră din timpul regulamentar, am avut o revelație legată de un gol al CFR-ului din Cluj pe final. Dacă aș fi băgat la pariuri (prima dată în ultimii 24 de ani) om mă făceam. 

Cât timp ne ținem respirația așteptând să plece primul ministru pentru că cel mai important partid din coaliție vrea să recupereze puncte în sondaje, n-aș vrea să trec mai departe cu cronicile de azi fără a scrie despre doi membri de vază ai respectivei formațiuni politice. Primul dintre ei, domnul europarlamentar Manda, a declarat, citez, “Să înțeleagă dl Bolojan că trebui să trăim și noi, ăștia săraci”, de eram gata să pun mâna pe telefon să fac o donație pentru soțul primăriței de la Craiova. După care am văzut declarația de avere a omului și m-am liniștit. Din fericire pentru el, ministrul agriculturii, Florin Barbu, din același partid care plânge de mila săracilor, are alte probleme. Surprins pe aeroport cu o valiză Louis Vuitton de vreo 5000 de euro, zice că nu cunoaște marca respectivă, dar că geanta, primită cadou de la familie, e utilă pentru deplasările la Bruxelles. Ca unul care mai face și el deplasări pe același traseu, dar care n-ar purta ceva de la brandul făcut celebru în politica noastră de o fostă doamnă ministru nici să fie gratis, mă bucur că familia mea are alte gusturi la cadouri. 

Organizația patronilor din presa online românească a trimis un punct de vedere critic față de proiectul de lege care ar urma să interzică publicitatea la pariuri. Cumva nu mă surprinde, că publicațiile acelea au și ele nevoie de bani din reclame. Și publicitatea la pariuri nici nu necesită mult efort intelectual, nici la concepție, nici la recepție, deci chiar sunt bani ușor câștigați. Cât despre dependenții de jocuri, ei nu sunt problema patronilor din presa online, care-mi imaginez că nu sunt foarte diferiți de cei din restul presei, cunoscuți pentru empatia lor (atât pentru public, cât mai ales pentru angajați). 

Multă bucurie pe ambele maluri ale Tisei după victoria partidului cu același nume în alegerile din Ungaria. Bine, pe la noi și destulă tristețe, pentru că cei mai mulți etnici maghiari sunt fani Orban. Și pentru că putiniștii noștri își luau lumina și de la viitorul fost prim-ministru maghiar. Eu unul nu simt nici una, nici alta, pentru că am mai văzut filmul cu politicianul acela rău care este bătut în alegeri de cel bun, care promite multe. Ultima dată chiar acum mai puțin de un an. De aceea aștept cu interes evoluția lui Peter Magyar, care mi se pare, cel puțin deocamdată, un Orban mai frumos, mai tânăr și mai puțin agresiv. Dar la fel de populist și la fel de conservator (să nu uităm că acum doi ani era membru de bază al conducerii Fidesz, după ce, în adolescență, avea poster cu cel pe care l-a învins în alegeri). Viitorul ne va arăta dacă se va transforma într-un Orban veritabil sau într-un om de stat care va intra în istoria țării sale și a lumii prin modul în care a readus Ungaria in rândul statelor cu adevărat democrate. 

Apropo de cronicile mele de 1 aprilie, se pare că în cazul Brexitului s-ar putea să fi avut dreptate, după ce UK tocmai a revenit în cadrul programului Erasmus+ al UE, pe care-l părăsise acum șase ani. Iar dacă mai iau în calcul și zvonurile privind revenirea Regatului Unit în piața comună, plus negocierile pentru condiții egale pentru studenții din UE și pentru cei britanici în universitățile din Marea Britanie, ca să nu mai vorbim că peste jumătate din cetățenii regatului ar vrea înapoi in UE, Brexitul ar putea să rămână, mai curând decât speram, doar o amintire urâtă a unui moment când, mințiți de propaganda inspirată din mai multe zone ultraconservatoare de pe glob, inventatorii democrației moderne și-au tras un glonț în picior cu ajutorul buletinului de vot. 

Și că veni vorba despre UE, banii europeni sunt folosiți, printre altele, și pentru robotaxiuri. Astfel, de la anul, dacă ajungeți în Croația, veți putea beneficia de taxiuri fără șofer. Ceea ce ar putea fi o experiență mixtă, pentru că unii croați sunt chiar de treabă, iar un taximetrist bun poate fi mai util pentru turist decât un robot. 

Iar dacă am ajuns la subiectul ăsta, iată că războiul din Ucraina a intrat în faza total robotizată, după ce o poziție rusească a fost cucerită de ucraineni doar cu roboți și drone, fără niciun soldat. Pe de-o parte mă bucur, pentru că țin cu vecinii noștri, dar pe de alta nu sunt foarte optimist când îmi imaginez viitorul forțelor militare și de ordine. Pentru că aș fi preferat ca Eu, robotul, a lui Asimov, să rămână SF. 

Vicepreședintele US, primul catolic din Partidul Republican care ocupă respectiva funcție, i-a explicat Papei Leon că ar trebui să fie un pic mai grijuliu când vorbește pe probleme de teologie, după ce suveranul pontif a îndrăznit să critice Casa Albă pentru bombardamentele din Iran. Cu alte cuvinte, Vance l-a trimit pe cel mai important catolic al timpului nostru la seminar, să se recicleze. Astfel de lideri mă fac să regret vremurile când papii aveau puterea să schimbe capete încoronate. 

Pe o cu totul și cu totul altă temă, Franța vrea să renunțe la Microsoft și să treacă la Linux pe calculatoarele instituțiilor publice. Motivul este simplu și ușor de înțeles pe un continent mult prea dependent de americani. Dar mă tem că doar voința nu este suficientă și că independența la nivel de software ar costa mult prea mult chiar și pentru o țară atât de puternică precum Franța. 

De asemenea, tot fără nicio legătură cu precedentele două subiecte, FIFA a decis să nu mute meciurile echipei Iranului de la CM din Statele Unite în Mexic. Motivul este, firește, financiar, că doar nu credeați că organizația condusă de Gianni Infantino este interesată de altceva,nu? Cum ar fi simpla logică, aceea care spune că nu poți obliga echipa unei țări să joace tocmai în țara care-a tot bombardat-o în ultimele luni. Ceea ce probabil va face ca iranienii să boicoteze până la urmă Campionatul Mondial. 

Lisabona a fost declarată cel mai colorat oraș din lume de un studiu care analizează impactul vizual al destinațiilor turistice, realizat de o companie irlandeză. Ca fost vizitator al capitalei lusitane, nu pot decât să fiu de acord cu rezultatele cercetării cu pricina, pentru că și mie Lisabona mi s-a părut foarte plăcută la privit (la un moment dat am văzut și tricolorul, format din case, pe-acolo). Și nu numai, pentru că are și oameni de treabă, și mâncare bună (mă rog, nu și dacă vrei să ții dietă). Și, în ciuda recentului accident mortal cu tramvaiul cel galben, mi s-a părut și un loc mai degrabă nepericulos. La fel ca și Porto, situat pe locul trei în respectivul clasament, poziție care mi se pare echitabilă, pentru că mi-a plăcut un pic mai mult capitala decât orașul celebrelor băuturi preferate de aristocrații englezi.