Cu mulțumirile de rigoare pentru prietenii care mi-au sugerat titluri pentru seria asta de postări (rubrică va fi dacă va primi suficient de multă atenție din partea voastră), am stat strâmb și am ales, până la urmă, ceva care mă reprezintă, ca dependent de știri și morocănos de serviciu, capabil să vadă, instantaneu, partea goală a paharului.
Acestea fiind spuse, să mă apuc de comentat ceea ce mi s-a părut interesant săptămâna asta. În calitate de amator de muzică live, mi-ar fi plăcut să ajung, weekendul următor, la festivalul Posada, la Câmpulung. O să cânte, printre alții, cei de la Overkill, dar și cei de la TEMIC, trupă progresivă senzațională pe care-am văzut-o la începutul verii. Plus Candlemass, Benediction și Symphony X, cu toții aflați pe lista mea de concerte viitoare.
Ca argeșean la fără frecvență, nu am fost extrem de surprins că unul dintre oamenii importanți ai județului, Gigi Văsâi, a ieșit din pușcărie. Omul a făcut ceva luni la mititica, dar a și plătit o parte din prejudiciu, ceea ce nu se poate spune despre pești mult mai mari pe care năvodul justiției mioritice i-a prins și le-a dat drumul rapid.
Ca absolvent de Bălcescu, sunt bucuros că foștii mei colegi Radu Perianu și Mihai Coteț vor ajunge parlamentari, chiar dacă pe listele unui partid care nu-mi va mai primi votul foarte curând, pentru că eu am rămas liberal, însa el nu. Iar ca tecucean de fel, mă minunez cât de departe a ajuns o doamnă născută în același oraș cu mine, care se pregătește de un nou mandat de deputat, de data asta de Argeș, în ciuda pierderii alegerilor în același județ rămas roșu și din cauza incapacității sau lipsei de combativitate a opoziției.
Ca viitor pensionar, urmăresc cu atenție scandalurile legate de recalcularea pensiilor, venită, firesc, în an electoral, și aștept cu răbdare să văd cui i se va duce de râpă cariera politică pe fondul bâlbâielilor și acuzelor reciproce de incompetență și rea-voință a pesediștilor și peneliștilor pe care mii de oameni normali le vor plăti cu pensiile. De exemplu, dacă aș fi în locul actualei doamne ministru de la Muncă, pe care-o cunosc de pe vremea când amândoi încercam, pe căi diferite, să ne facem un drum în domeniile noastre de interes, cu rezultate diferite, n-aș fi așa sigur că voi scăpa cu funcția. Mai ales că mandatul de comisar european, care se vehicula la un moment dat prin unele cercuri europene, se pare că va rămâne la actualul vicepreședinte pesedist al Parlamentului European, pe care domnul prim-ministru, devenit între timp și prezidențiabil, l-a propus Ursulei von der Leyen, România devenind, astfel, una din multele țări europene care-au decis să meargă doar pe mâna bărbaților pentru viitoarea Comisie. Ca român plimbăreț prin Europa, sunt zilele astea cu ochii pe congresul partidului, al cărui lider promite din nou că nu mai stau la coadă la granița cu Ungaria. Că nu-l doare gura, iar dacă nu se ține de cuvânt nu-i problemă, că alegătorul român oricum uită, chiar înainte de a ierta.
Iar ca fost votant USR, observ că moda cu bannere pre-electorale cât casa a ajuns și la fostul partid de guvernare, acum dominat autoritar de o singură figură, ce-i drept una puternică electoral, cu ii, marame, cruci și tricolorul peste tot. Atât de puternică încât a meritat 1,5 milioane de euro ca s-o vedeți pe toate drumurile. Plus că între timp i-a venit și un consilier american din zona republicană, care i-a avut, în trecut, printre clienți, pe Boris Elțîn, Mitt Romney și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu.
Ca rezident român în Belgia, nu sunt deloc surprins că țara mea de origine se află pe primul loc la inflație în UE, cu 5,8%, total firesc, dacă ne amintim că e perioadă de pomeni electorale despre care specialiștii deja spun că vor fi plătite, cu vârf și îndesat, la anul, de aceeași populație care acum se bucură de banii care curg dinspre guvernanți. Iar pe locul doi este Belgia, unde incapacitatea cronică a politicienilor de a face guvern rapid are, iată, și efecte economice.
Revenind la patria mumă, ca amator de istorie am comemorat și eu cele opt decenii de la controversatul 23 august, moment pe care l-am sărbătorit ca zi națională pe vremea comuniștilor, deși mie nici acum nu mi se pare nimic de sărbătorit atunci când ești nevoit să-ți trădezi aliații pentru a-ți salva țara de la distrugere fizică, plătind însă cu eliminarea propriilor elite și promovarea mediocrilor și politrucilor care și astăzi ne conduc viața.
Trecând însă la un alt registru, ca cititor de știri de tot felul m-am trezit că-mi atrage atenția faptul că o tipă care cânta, pe vremuri, hip-hop, sub numele de scenă Marijuana, tocmai a fost arestată pentru, ați ghicit, trafic de droguri. Ceva mai tari ca iarba, ceea ce, dacă privim și partea plină a paharului, ar putea duce și la o schimbare de nume de scenă pentru respectiva cântăreață, care activează într-o zonă muzicală unde pușcăria e motiv de mândrie.
Ca iubitor de baschet, mă bucur că și la fete România a reușit să intre în divizia A, la U16, după ce a bătut Turcia la ea acasă. Iar bucuria e și mai mare când mă gândesc că victoria a venit după un meci în care cel mai mult a contat tăria de caracter.
Ca iubitor de mașini, aflu că BMW a depășit, în premieră, Tesla la vânzări de mașini electrice în UE. Și tot apropo de Tesla, fabrica pe care americanii au făcut-o la Berlin ar fi costat, printre altele, și 329 de hectare de pădure. Adică juma’ de milion de copaci care ar fi putut absorbi mai mult dioxid de carbon decât economisesc toate Teslele făcute la respectiva fabrică. Și, că tot veni vorba de Tesla, cică patronul firmei, Elon Musk, pe care eu unul îl consider unul dintre cei mai periculoși pământeni, ar fi primit oferta de a face parte din guvernul lui Trump. Un motiv în plus să sper că victoria la americani va fi de cealaltă parte.
Iar la final, ca european, sunt mândru că cea mai importantă clădire a administrației europene s-a colorat în culorile drapelului Ucrainei cu ocazia zilei independenței acestui stat care ne demonstrează, de doi ani și mai bine, că nu e suficient ca răul să aibă armată, gaze și idioți utili pentru a câștiga. Iar lupta eroică a ucrainenilor ne ajută pe noi, cei care iubim libertatea, să ne pregătim s-o apărăm mai bine.