Ca piteștean la fără frecvență mă bucur că primăria vrea să renoveze centrul orașului. Și că n-o să mai văd urâtele și murdarele pavele care au deja două decenii. În schimb cică o să fie pavaje mai de soi și un parc în loc de Piața Milea. Ar fi o schimbare binevenită a politicii de înmulțire a betoanelor pe care a tot promovat-o administrația locală.
Ca român care iubește sărbătorile de iarnă acasă, dar detestă cu pasiune mizeriile zgomotoase cunoscute sub numele de petarde, am așteptat cu interes cea mai recentă ședință a consiliului local din orașul meu preferat, unde spuneau ziarele că ar fi urmat să se voteze un proiect al opoziției peneliste care să interzică respectivele chestii zgomotoase. Ședința a trecut, cu știrile triumfaliste de rigoare, dar despre petarde n-a apărut nimic. Ceea ce înseamnă că ori eu n-am habar să caut, ori majoritatea din consiliul local Pitești a pus, din nou, partizanatul politic mai presus de interesul public.
Ca suporter alb-violet m-am uitat cu drag la știrile despre play-off-ul Ligii 2 de fotbal, acolo unde FC Argeș are, după câțiva ani petrecuți prin eșalonul secund, șanse reale de promovare. O să le țin pumnii, poate chiar pe stadion, cu convingerea că vulturii merită să revină în prima ligă, acolo unde le e locul.
Ca european convins am fost mândru de miile de compatrioți care-au ieșit în stradă pentru UE. Și m-a bucurat imaginea cu mii de luminițe. După care mi-am amintit de precedentul miting, cel al extremiștilor, care-a adus, pe bani, firește, de trei ori mai mulți oameni la București. Și mi-am adus aminte și de protestele din Belgia, care au adus ceva mai mulți oameni dornici să se posteze pe TikTok când îl susțineau pe inculpatul cu pantaloni roșii decât mâna de români proeuropeni care-au participat la mitingul similar de pe 15 martie din fața Parlamentului European. Poate o fi fost organizare proastă. Sau poate ăștia suntem toți, cei care ieșim în stradă pentru Europa. Sper să fie prima variantă.
Ca votant mă surprinde neplăcut că nici la alegerile prezidențiale din mai nu voi avea cu cine vota din convingere. Din punct de vedere doctrinar oricum n-aș fi avut o opțiune serioasă, că știu că sunt minoritar, dar ca profil l-aș fi votat pe președintele interimar Bolojan, care m-a convins că ar fi meritat, și am fi meritat noi toți, să fie liderul nostru full-time. Dar PSD n-a avut chef. Așa n-o să am nici eu chef să mai scriu nimic despre campania asta. Voi merge la vot, firește, și voi vota cu candidatul pe care-l consider cel mai puțin nociv pentru noi, în ambele tururi. Iar următoarele rânduri pe tema asta vor avea legătură cu rezultatul turului 1.
Ca fost ziarist nu mă miră că doamna Gavrilă de la partidul oamenilor tineri cu deputat argeșean sexagenar a sunat la Poliție ca să-i reclame pe jurnaliștii care, chipurile, o hărțuiau. Primul impuls a fost să râd la știrea asta, după care mi-am amintit că fiecare dictatură recentă a început cu atacurile susținute contra ziariștilor. Iar dacă vorbim de politicieni care au de partea lor mai bine de o treime din votanți, nu mai e de glumă, ci de speriat.
Ca microbist nu mă surprinde că fostul mare fotbalist Böloni l-a invitat pe Valentin Ceaușescu la Gala Sportului Românesc. Știm cu toții că singura mare performanță a fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, n-ar fi fost posibilă fără implicarea fiului mai puțin risipitor al fostului nostru dictator. Iar oamenii care în 1986 la Sevilla au ajuns eroi naționali n-au cum să-l uite pe binefăcătorul lor. Mai ales că opinia publică din zilele noastre oricum nu pare să mai aibă o problemă cu Ceaușescu, votat constant de poporul suveran ca fiind cel mai bun lider al nostru. Apropo, chiar nu-mi explic de ce nu s-a găsit niciun politician care să-l pună pe Valentin candidat la președinție, că sigur câștiga. Că are doar 77 de ani, cu doi mai puțin decât actualul lider american.
Ca om care merge și la biserică și la spital de nevoie, nu mă miră că cel mai important edificiu religios de la noi, Catedrala Mântuirii Neamului, a consumat până acum vreo 270 de milioane de euro, dintre care cel puțin 200 din banii statului. Același stat care-a investit zero lei și zero bani în spitalul pentru copiii care suferă de cancer, care-a costat 53 de milioane de euro, fonduri integral private. Asta în cazul în care mai avea cineva dubii privind prioritățile statului român în acest secol.
Ca om care n-a vizitat niciodată Turcia pe motiv de lipsă de democrație nu m-a surprins știrea că primarul din Istanbul, cel mai periculos contracandidat al eternului lider al principalei noastre destinații turistice, a fost arestat după ce universitatea de acolo a descoperit, chipurile, niște nereguli de-acum 35 de ani și i-a anulat diploma de absolvire de atunci. Asta e țara a doua ca mărime a armatei din NATO, alianța care ar trebui să ne apere libertatea.
Ca om care are prieteni gay nu mă miră că Ungaria a interzis parada anuală a minorităților sexuale, sub amenințarea amenzilor de 500 de euro pentru participarea la respectiva activitate. Pentru țara vecină singura minoritate care contează este cea maghiară din țările vecine.
Ca fost vizitator al US, nu mă surprinde că partenerii noștri speciali tocmai au anunțat că decizia de includere a României în programul Visa Waiver este în curs de revizuire, drept pentru care accesul nostru fără vize în America se amână cu două luni. Firește că e doar o coincidență că chestia asta se întâmplă în aceeași lună în care un anumit candidat la președinția patriei, susținut online de însuși Elon Musk, omul numărul doi din conducerea US (unii spun că ar fi chiar numărul 1), a fost exclus din alegeri de către justiția română. Pe de altă parte, având în vedere abuzurile la care au fost supuși unii cetățeni europeni scutiți de viză la intrarea în State mă fac să mă gândesc că poate americanii ne fac implicit chiar un bine că nu ne ridică vizele.
Ca om care-a făcut poze cu două din multele Statui ale Libertății din lume nu mă surprinde că un deputat francez ar vrea să recupereze celebra statuie, dăruită de Franța americanilor acum mai bine de-un secol. La cât de prietenos e actualul regim de la Washington cu unii dictatori care nu au cuvântul libertate în vocabular cererea francezului are un oarece temei. Mai ales dacă ne gândim că echipa liderului de la Casa Albă tocmai a anunțat închiderea Europei Libere și a Vocii Americii, redacții care-au informat liber o lume întreagă, și în special partea ei aflată sub dictaturi, timp de vreo opt decenii.